Presa locală este, şi probabil va rămâne încă mult timp, cristalul neşlefuit al clienţilor de publicitate. Într-o lume în care interesele personale primează parcă mai mult decât pe orice alt metru pătrat al planetei, în faţa intereselor colective, credinţa în descoperirea adevăratelor valenţe a lucrurilor, a faptelor şi a comunicării poate fi privită ca o nebunie.
Cine poate fi nebunul acela care găsind toate căile de acces blocate, vadurile inundate, tunelurile astupate şi hrana otrăvită să-şi ia raniţa în spate, să străbată jungla plină de promisiuni şi jivine a presei naţionale, să-şi taie un drum prin ea presărat cu pontoane şi poduri suspendate, să urce pieptiş până sub crestele dominate de plantagenarii (scuzaţi-mi licenţa) de pe la marile agenţii de publicitate, să-şi croiască pârtie prin troienele de comoditate coruptă a băştinaşilor şi ajuns acolo sus, pe linia orizontului, să studieze harta reală a industriei de profil, să-şi programeze un mediaplan pe care apoi să-l respecte pas cu pas, astfel încât beneficiarii să fim toţi: jivinele, plantagenarii şi cistalul neşlefuit. Optimul să fie rezervat doar pentru Măria Sa CLIENTUL. Fiecăruia după aport. E drept că jivina are argumentul că are balele mai lungi, iar plantagenarul scuza că plantageneţii (altă licenţă) au nevoi şi obiceiuri.
Au cam trecut vreo 50 de ore de când am scris cele de mai sus şi nu cred că am să pot păstra aceeaşi intensitate a ideii. După cum v-aţi dat seama o asemenea nebunie există, există şi un asemenea nebun şi spre spre surprinderea atitudinii mele desuete, proaspăt înviorată de naftalină, l-am numit pe acest om Cucernicul.
Credinţa lui în necesitatea şi îndrituita prezenţă a presei locale în peisajul media din România a înfiinţat acel nucleu de specialişti pe presă locală numit ARBOmedia. Criza mondială a adus răsturnări de situaţii şi nevoi iminente. ARBOmedia şi-a schimbat nu numai stăpânul ci şi scopul, lăsând pe planul şapte dezvoltarea secţiei de vânzări de publicitate în printul local şi axându-se pe ceea ce a făcut noul stăpân mai bine: on-line-ul. Bineînţeles că nu putea să-şi permită să sugrume integral ceva ce până atunci s-a numit fiabil şi atunci au găsit o soluţie, zic eu oribilă: aducerea clienţilor de publicitate la concluzia că printul local este o cauză pierdută.
Debarasându-se sau determinându-i să părăsească ARBOmedia pe liderii de piaţă din presa scrisă locală (presa solidă cum îi place Cucenicului să spună), folosindu-se de relaţiile trainice cu plantageneţii din agenţiile de publicitate, au introdus campanii de publicitate în presă locală de mică sau foarte mică audienţă, astfel încât feed-back-ul pe care îl aşteaptă clientul să fie cât mai prost cu putinţă.
Cucernicul n-a stat cu mâinile în sân. A părăsit corabia condamnaţilor şi, în şantiere navale proprii, cu o mână de oameni determinaţi construieşte o ambarcaţiune nouă care din păcate trebuie să fie crucişător. Să spargă mentalităţile îngheţate ale presei centrale, să topească pojghiţele ce tind să se cimenteze în marile agenţii de publicitate şi să introducă presa scrisă tipărită din toate judeţele ţării exact în sertarul care îi este destinat. Sub bompres a scris cu litere de tipar Midas Media
Clientul, beneficiarul banilor învestiţi de el în publicitate, este singurul care poate alege mediile pentru campaniile sale. De aceea Cucernicul se va axa în viitor şi pe contactul direct cu clienţii, fără a neglija relaţia cu agenţiile de publicitate. Şi cum toate cucernice trebuie să poarte un nume i s-a spus simplu: Silviu Ispas.
Cine poate fi nebunul acela care găsind toate căile de acces blocate, vadurile inundate, tunelurile astupate şi hrana otrăvită să-şi ia raniţa în spate, să străbată jungla plină de promisiuni şi jivine a presei naţionale, să-şi taie un drum prin ea presărat cu pontoane şi poduri suspendate, să urce pieptiş până sub crestele dominate de plantagenarii (scuzaţi-mi licenţa) de pe la marile agenţii de publicitate, să-şi croiască pârtie prin troienele de comoditate coruptă a băştinaşilor şi ajuns acolo sus, pe linia orizontului, să studieze harta reală a industriei de profil, să-şi programeze un mediaplan pe care apoi să-l respecte pas cu pas, astfel încât beneficiarii să fim toţi: jivinele, plantagenarii şi cistalul neşlefuit. Optimul să fie rezervat doar pentru Măria Sa CLIENTUL. Fiecăruia după aport. E drept că jivina are argumentul că are balele mai lungi, iar plantagenarul scuza că plantageneţii (altă licenţă) au nevoi şi obiceiuri.
Au cam trecut vreo 50 de ore de când am scris cele de mai sus şi nu cred că am să pot păstra aceeaşi intensitate a ideii. După cum v-aţi dat seama o asemenea nebunie există, există şi un asemenea nebun şi spre spre surprinderea atitudinii mele desuete, proaspăt înviorată de naftalină, l-am numit pe acest om Cucernicul.
Credinţa lui în necesitatea şi îndrituita prezenţă a presei locale în peisajul media din România a înfiinţat acel nucleu de specialişti pe presă locală numit ARBOmedia. Criza mondială a adus răsturnări de situaţii şi nevoi iminente. ARBOmedia şi-a schimbat nu numai stăpânul ci şi scopul, lăsând pe planul şapte dezvoltarea secţiei de vânzări de publicitate în printul local şi axându-se pe ceea ce a făcut noul stăpân mai bine: on-line-ul. Bineînţeles că nu putea să-şi permită să sugrume integral ceva ce până atunci s-a numit fiabil şi atunci au găsit o soluţie, zic eu oribilă: aducerea clienţilor de publicitate la concluzia că printul local este o cauză pierdută.
Debarasându-se sau determinându-i să părăsească ARBOmedia pe liderii de piaţă din presa scrisă locală (presa solidă cum îi place Cucenicului să spună), folosindu-se de relaţiile trainice cu plantageneţii din agenţiile de publicitate, au introdus campanii de publicitate în presă locală de mică sau foarte mică audienţă, astfel încât feed-back-ul pe care îl aşteaptă clientul să fie cât mai prost cu putinţă.
Cucernicul n-a stat cu mâinile în sân. A părăsit corabia condamnaţilor şi, în şantiere navale proprii, cu o mână de oameni determinaţi construieşte o ambarcaţiune nouă care din păcate trebuie să fie crucişător. Să spargă mentalităţile îngheţate ale presei centrale, să topească pojghiţele ce tind să se cimenteze în marile agenţii de publicitate şi să introducă presa scrisă tipărită din toate judeţele ţării exact în sertarul care îi este destinat. Sub bompres a scris cu litere de tipar Midas Media
Clientul, beneficiarul banilor învestiţi de el în publicitate, este singurul care poate alege mediile pentru campaniile sale. De aceea Cucernicul se va axa în viitor şi pe contactul direct cu clienţii, fără a neglija relaţia cu agenţiile de publicitate. Şi cum toate cucernice trebuie să poarte un nume i s-a spus simplu: Silviu Ispas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu