Cu mainile ridicate si cu un flacon cu apa prohibit in mana am reusit sa patrund printre cerberul cu 10 degete pipaitoare si ochii ingaduitori ai mustaciosului cu uniforma albastra. Precis odata i se spunea tov militian. Cald afara. Pataki, Szilagyi (Puluko pentru versati), Buzas, fratii Petric, Borz, fosta mana dreapta a colonelului Ciocan de la Graniceri (imi scapa acum; nu stiu: am lapsus sau lipsus) si multe alte fete pe care am refuzat sa le vad in ultimii ani. Off-uri vechi.
Incepe meciul. Am uitat sa-mi iau seminte. Ce sa-i faci? Mi-am pierdut din reflexe. Primele doua - trei minute m-au cam speriat. In primul rand jocul de pase al salajenilor arata un grup de cinci - sase jucatori munciti la echipe de juniori cu profesori in loc de instructori. Tineri cu fibra si cu stiinta jocului. Poate putin plictisiti de importanta intalnirii. Nu trecusera nici macar patru zile dupa sampania ghiurghiulie de dupa calificarea primei echipe a Simleului in div. B (na c-am zbarcit-o; Liga a doua desigur). In al doilea rand primele decizii ale arbitrilor inclinau terenul spre poarta miculeana. Flancat de doi fosti antrenori (Sorin Petric si Nelu Saveanu) simt ca au cam aceleasi temeri. S-au dovedit nefondate.
Cine o fi tunsul ala scurt din atacul miculenilor? Seamana cu Niulu, rebelul ala adus in fotbalul satmarean de un alt transfug: Nicu Maxim. Il mai tineti minte pe Nicu? Era un oportunist in mandatul lui Boitor la Olimpia. Astazi este ceva inginer silvic sau asa ceva. Mai sa fie!? Crainicul stadionului mi-aduce aminte cum il chema: " A inscris in min. 11 pentru Turul Micula Grigore Popan". El e! Salajenii reiau tesatura de pase. Mai si rateaza de vreo doua ori din pozitii bune. Dupa alte circa zece minute mingea ajunge pe la vreo 22 de metri de poarta adversa la Tripon dupa care trece prin pasa paianganului si se opreste in plasa neputinciosului de mai adineaori: 2-0, scor periculos. Zice Sorin: "Daca scapam pana la pauza fara gol... fir-ar sa fie(!) lacrimez...". Din fata Radio Unu (citeste Romulus Boitor) decreteaza: "Ai sa te intorci in fotbal!". Ratare monumentala a varfului simleuan care la nici douasprezece secunde ii aduce inlocuirea, antrenorul privindu-l cu un cocteil de reprosuri si indoieli.
In pauza Romulus incearca sa scape de presiunea hidraulica produsa de cele doua doze de bere cu care s-a luptat pe drumul de costisa si-i arunc peste tribuna: "Nu uita de seminte, mai!".
Vin semintele. Vin si emotiile. Se joaca pe contre. Se rateaza mult. Niulu isi arata varsta. Trecut binisor de treizeci de ani si prin multe vestiare si taverne de prin Ungaria, Germania si Baia Mare (in vremile ei bune) nu mai poate. Rateaza izbavitorul 3-0, dar ramane lung pe gazon inca vreo suta de secunde sa-si hodineasca ciolanele si sa rupa jocul pe contre. Nu mai poate. Iese in aplauze. 5-6 miculeni profita de ocazie si se adapa din flacoanele de pe banca. Ceilalti asteapta berea. Nu de alta, da' sa nu le amestece.
Nu se poate. Dupa o bara simtita de portarul nostru, Gorbe, direct in cosul pieptului oaspetii inscriu. Cum care oaspeti? Pai Turul a fost echipa organizatoare. Sorin ma intreaba etern: "Cat mai este?". Raspunsurile sunt sacadate "12 minute, 11 minute, tot 11, 10 minute, 9, 7 minute". Dintr-o data a uitat sa ma mai intrebe. Am uitat si eu sa mai privesc cadranul telefonului. Mingea iese din careul nostru doar pentru cornere. Oare cat o fi aratat prelungirea jocului? Ca sa-l fi vazut trebuia ca arbitrul de rezerva sa se posteze in spatele portii noastre. Mai sunt zece secunde si se incheie al treilea minut de prelungire. La o disputa pentru balon, umar la umar, intre doi combatanti undeva pe flancul stang al apararii miculene, fanionul asistentului se agita si, dupa fluierul arbitrului, se indreapta implacabil in directia in care 70% din cei 700 de spectatori nu si-ar fi dorit. Executa albastri (cei de la Somesul... pardon... Silvania), resping ai nostri si gata!
In fundal se aude vocea din megafoane: "Liceul Luceafarul din Oradea a obtinut calificarea in Liga a treia..."
P.S. In barajul de promovare in Liga a III-a, reprezentanta judetului Satu Mare, Turul Micula, a invins reprezentanta judetului Salaj, Silvania Simleul Silvaniei II cu 2-1 si, speram, a incheiat cea mai neagra perioada a fotbalului satmarean.
Incepe meciul. Am uitat sa-mi iau seminte. Ce sa-i faci? Mi-am pierdut din reflexe. Primele doua - trei minute m-au cam speriat. In primul rand jocul de pase al salajenilor arata un grup de cinci - sase jucatori munciti la echipe de juniori cu profesori in loc de instructori. Tineri cu fibra si cu stiinta jocului. Poate putin plictisiti de importanta intalnirii. Nu trecusera nici macar patru zile dupa sampania ghiurghiulie de dupa calificarea primei echipe a Simleului in div. B (na c-am zbarcit-o; Liga a doua desigur). In al doilea rand primele decizii ale arbitrilor inclinau terenul spre poarta miculeana. Flancat de doi fosti antrenori (Sorin Petric si Nelu Saveanu) simt ca au cam aceleasi temeri. S-au dovedit nefondate.
Cine o fi tunsul ala scurt din atacul miculenilor? Seamana cu Niulu, rebelul ala adus in fotbalul satmarean de un alt transfug: Nicu Maxim. Il mai tineti minte pe Nicu? Era un oportunist in mandatul lui Boitor la Olimpia. Astazi este ceva inginer silvic sau asa ceva. Mai sa fie!? Crainicul stadionului mi-aduce aminte cum il chema: " A inscris in min. 11 pentru Turul Micula Grigore Popan". El e! Salajenii reiau tesatura de pase. Mai si rateaza de vreo doua ori din pozitii bune. Dupa alte circa zece minute mingea ajunge pe la vreo 22 de metri de poarta adversa la Tripon dupa care trece prin pasa paianganului si se opreste in plasa neputinciosului de mai adineaori: 2-0, scor periculos. Zice Sorin: "Daca scapam pana la pauza fara gol... fir-ar sa fie(!) lacrimez...". Din fata Radio Unu (citeste Romulus Boitor) decreteaza: "Ai sa te intorci in fotbal!". Ratare monumentala a varfului simleuan care la nici douasprezece secunde ii aduce inlocuirea, antrenorul privindu-l cu un cocteil de reprosuri si indoieli.
In pauza Romulus incearca sa scape de presiunea hidraulica produsa de cele doua doze de bere cu care s-a luptat pe drumul de costisa si-i arunc peste tribuna: "Nu uita de seminte, mai!".
Vin semintele. Vin si emotiile. Se joaca pe contre. Se rateaza mult. Niulu isi arata varsta. Trecut binisor de treizeci de ani si prin multe vestiare si taverne de prin Ungaria, Germania si Baia Mare (in vremile ei bune) nu mai poate. Rateaza izbavitorul 3-0, dar ramane lung pe gazon inca vreo suta de secunde sa-si hodineasca ciolanele si sa rupa jocul pe contre. Nu mai poate. Iese in aplauze. 5-6 miculeni profita de ocazie si se adapa din flacoanele de pe banca. Ceilalti asteapta berea. Nu de alta, da' sa nu le amestece.
Nu se poate. Dupa o bara simtita de portarul nostru, Gorbe, direct in cosul pieptului oaspetii inscriu. Cum care oaspeti? Pai Turul a fost echipa organizatoare. Sorin ma intreaba etern: "Cat mai este?". Raspunsurile sunt sacadate "12 minute, 11 minute, tot 11, 10 minute, 9, 7 minute". Dintr-o data a uitat sa ma mai intrebe. Am uitat si eu sa mai privesc cadranul telefonului. Mingea iese din careul nostru doar pentru cornere. Oare cat o fi aratat prelungirea jocului? Ca sa-l fi vazut trebuia ca arbitrul de rezerva sa se posteze in spatele portii noastre. Mai sunt zece secunde si se incheie al treilea minut de prelungire. La o disputa pentru balon, umar la umar, intre doi combatanti undeva pe flancul stang al apararii miculene, fanionul asistentului se agita si, dupa fluierul arbitrului, se indreapta implacabil in directia in care 70% din cei 700 de spectatori nu si-ar fi dorit. Executa albastri (cei de la Somesul... pardon... Silvania), resping ai nostri si gata!
In fundal se aude vocea din megafoane: "Liceul Luceafarul din Oradea a obtinut calificarea in Liga a treia..."
P.S. In barajul de promovare in Liga a III-a, reprezentanta judetului Satu Mare, Turul Micula, a invins reprezentanta judetului Salaj, Silvania Simleul Silvaniei II cu 2-1 si, speram, a incheiat cea mai neagra perioada a fotbalului satmarean.
Un comentariu:
Felicitari echipei din Micula. Sper sa avem fotbal de calitate in Satu Mare.
Trimiteți un comentariu