luni, 3 august 2009

Boceala lui Borcea

Cand l-am auzit pe Borcea cum se plangea pentru ca a fost furat mai ca m-ar fi cuprins mila de om, de suporter si de investitor, dar cand mi-am adus aminte la cate furtisaguri a luat parte am inceput sa simt indiferenta fata de investitor, compatimire fata de suporter si sila fata de om.
Cele trei faze incriminate de Borcea au fiecare o istorie aparte. As fi tentat sa le comentez in ordine cronologica sau in ordinea importantei lor, dar ma las orbit de subiectivism si am sa le comentez in detrimentul bocitorului.
Singura situatie in care bocea argumentat este cea in care Niculescu a scapat in minutul 89 singur spre poarta oltenilor si a fost oprit in mod intentionat gresit de asistentul clujean Nagy. Nu cred ca este strain de acea faza nici cuplul Muresan-Paszkany pe care il suspectez cu argumente ca se ingereaza in activitatea CCA.
Faza in care Danciulescu a scapat spre poarta (minutul 56) si a inscris, fotbalistul a fost cat se poate de clar in pozitie de ofsaid, numai ca "bocitoarea" din Borcea frizeaza inteligenta noastra si crede ca doar gasca lui cu IQ sub 50 priveste la televizor. Atentie! Nu vorbesc despre dinamovistii adevarati, suporteri cu bunul simt dezvoltat, rezonabili, care s-au dumirit si ei asupra fazei.
In ceea ce priveste faza in care Danciulescu a sutat puternic de la marginea careului si a fost contrat perfect regulamentar de unul din fundasii olteni, cred ca Borcea nu este vinovat ca nu intelege fenomenul fotbal. Sa nu uitam ca el provine dintr-o galerie care a fost invatata ca echipa lor favorita trebuie sa castige in orice conditii, totul permitandu-li-se. Aici discutia se prelungeste si iese din sfera de cunostinte a suporterului obisnuit. Ba chiar depaseste si cunostintele celor care au studiat regulamentul de fotbal, dar nu au arbitrat niciodata, chiar daca au jucat fotbal o tinerete intreaga si se afla in cele mai inalte sfere ale fotbalului actual (ma refer aici la Meme Stoica). Doar arbitri de mare clasa pot discerne corect asupra unei astfel de faze, ceea ce arbitrul Tudor (nu este printre preferatii mei) s-a dovedit a fi. Daca urmariti cu atentie campionatul Angliei, veti vedea ca in multe faze arbitrul nu fluiera lovituri libere la contacte care in alte campionate (mai ales cele estice gen Romania, Ungaria, Turcia...) se fluiera fault. Totul pleaca de la mentalitatea jucatorului. Daca se produce un contact fizic din lupta cinstita pentru balon, fiecare sportiv dorind sa intre in posesia mingii prin metode regulamentare, se lasa jocul sa curga, acesta fiind si spiritul regulamentului. Daca se cauta contactul pentru a il impiedica pe adversar sa joace mingea (trageri, impingeri, piedici..., nu si interpunerea unei parti a corpului intre adversar si minge atunci cand esti cu fata la minge si mingea se afla la distanta de joc, adica ai sanse si doresti sa o joci) este normal sa se acorde lovitura libera directa.
Sa revenim la faza respectiva. Aparatorul ataca aparent periculos cu ambele talpi adversarul. De ce zic aparent? Daca priviti mai atent faza veti vedea ca piciorul drept al aparatorului trece la centimetri buni de stangul lui Dancio, iar stangul olteanului blocheaza sutul atacantului cu partea posterioara a pulpei, nicidecum cu talpa, cazatura lui Danciulescu fiind provocata atat de contra pusa la minge in conditii regulamentare cat si de dorinta dinamovistului de a nu se accidenta. S-ar simti si un parfum de accentuare a contrei in vederea obtinerii unui avantaj (11 m), dar asta este o alta meteahna a fotbalistului din estul Europei, meteahna predata, din pacate, si la antrenamente. Un arbitru mai putin versat ar fi putut sanctiona faza respectiva cu lovitura libera indirecta, considerand atacul craioveanului ca fiind un atac periculos. Nici intr-un caz nu se putea penaliza cu lovitura de la 11 m, neexistand un contact direct intre cei doi combatanti decat dupa ce Danciulescu a cazut peste adversarul sau.
Asta e! Intre Borcea si fotbalul dintre gentlemeni sunt mai multe grade de civilizatie. Fiecare il atinge pe cel care il intelege.
P.S. Dezvaluirile din GSP de marti in ceea ce priveste ceea ce s-a intamplat in vestiarul arbitrilor dupa meci il dezvinovateste pe Miklos Nagy doar de caracterul intentional al greselii. Ar fi trebuit sa ramana ferm pe pozitie (sa continue alergarea cu atacantul) si atunci Tudor si-ar fi dat seama ca el este in culpa. Eventual cu mana fara fanion sa fi aratat spre cealalta parte a terenului (ca la ofsaid pe extrema departata de arbitru). Era un pic hilar, dar jocul ar fi continuat in mod corect).

Niciun comentariu: