La Johannesburg s-au jucat două sferturi de finală care ne exemplifică de ce iubim şi în acelaşi timp urâm fotbalul. Mai exact de ce nu ne poate fi indiferent cel mai iubit sport de pe planetă.
Pe Soccer City Stadium s-a pus serios în discuţie noţiunea de sportivitate. Este corect să obţii o şansă de calificare încălcând cu bună ştiinţă şi în ultimă instanţă regulile jocului? Acel henţ al lui Suarez a fost tratat de Divinitate ca o faptă bună, chiar dacă în ROAF procedeul se încadrează la capitolul "Greşeli şi incorectitudini". Ca dovadă supremă este scenariul de la ultimul penalty de departajare înţeles de regizorul transmisiunii precum un "duel" mortal din filmele cu cowboy. El Loco (Nebunul, alias Sebastian Abreu) şi-a jucat perfect rolul şi şi-a ucis adversarul cu un pistol cu apă.
Pe Ellis Park Stadium am văzut un arbitru cu sânge rece care a interpretat corect regulamentul de fotbal. Atât în ceea ce priveşte litera acestuia cât şi raportându-se la spiritul acestuia. Cele două penalty-uri au fost just acordate, chiar dacă în faze pe care arbitri le mai trec uneori cu vederea (hârjoneala din suprafeţele de pedeapsă din timpul executării loviturilor libere, respectiv împiedicarea unui jucător scăpat neperpendicular pe poartă să şuteze din unghi). În ceea ce priveşte un aşa-zis al treilea penalty, acesta nu a existat. Atacantul nu avea nici o intenţie să joace mingea, aceasta fiind blocată de corpul portarului. Intenţia lui a fost clară de a atinge doar mingea şi să se împiedice intenţionat de trupul portarului. Chiar dacă este din Guatemala, Carlos Batres a dat o lecţie de arbitraj multor arbitri.
Nu uitaţi totuşi de uzbecul Ravşan Irmatov. De data aceasta a avut un meci uşor.
Pe Soccer City Stadium s-a pus serios în discuţie noţiunea de sportivitate. Este corect să obţii o şansă de calificare încălcând cu bună ştiinţă şi în ultimă instanţă regulile jocului? Acel henţ al lui Suarez a fost tratat de Divinitate ca o faptă bună, chiar dacă în ROAF procedeul se încadrează la capitolul "Greşeli şi incorectitudini". Ca dovadă supremă este scenariul de la ultimul penalty de departajare înţeles de regizorul transmisiunii precum un "duel" mortal din filmele cu cowboy. El Loco (Nebunul, alias Sebastian Abreu) şi-a jucat perfect rolul şi şi-a ucis adversarul cu un pistol cu apă.
Pe Ellis Park Stadium am văzut un arbitru cu sânge rece care a interpretat corect regulamentul de fotbal. Atât în ceea ce priveşte litera acestuia cât şi raportându-se la spiritul acestuia. Cele două penalty-uri au fost just acordate, chiar dacă în faze pe care arbitri le mai trec uneori cu vederea (hârjoneala din suprafeţele de pedeapsă din timpul executării loviturilor libere, respectiv împiedicarea unui jucător scăpat neperpendicular pe poartă să şuteze din unghi). În ceea ce priveşte un aşa-zis al treilea penalty, acesta nu a existat. Atacantul nu avea nici o intenţie să joace mingea, aceasta fiind blocată de corpul portarului. Intenţia lui a fost clară de a atinge doar mingea şi să se împiedice intenţionat de trupul portarului. Chiar dacă este din Guatemala, Carlos Batres a dat o lecţie de arbitraj multor arbitri.
Nu uitaţi totuşi de uzbecul Ravşan Irmatov. De data aceasta a avut un meci uşor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu