luni, 19 iulie 2010

Supercupă super

Dacă toate jocurile din campionatul ce stă să-nceapă ar avea fervoarea, trăirile, tactica şi valoarea acestui joc am fi cei mai tari din Europa şi implicit de pe mapamond. Nu ne trebuie Messi, Ronaldo, Rooney, Milito sau Ribery. Îi avem pe Deac, Nuno Claro, Pădureţu sau Brandan. Să nu mai vorbesc de Spadacio, Andrei Cristea, Nicoliţă, Wesley sau chiar Moraes. Problemele vin de la implicare.
Nu mă refer doar la implicarea jucătorilor pe teren, care cu siguranţă va fi către un procent maximal dacă sunt lăsaţi să-şi facă profesia, ci la implicarea factorilor perturbatori precum abjectul clan Becali, perfidul MM Stoica, iţarul Paszkany sau mafioţii Naşul (mai puţin în ultima vreme) şi Corleone.
Partea proastă a meciului de ieri, în afara implicării a priori a lui Paszkany şi din timpul meciului a lui MM (fiecare prin metodele în care sunt docţi: organizarea în detaliile mai puţin licite ale jocului, respectiv presiune asupra arbitrajului) a fost jocul dur, pe alocuri revanşard.
Partea frumoasă a evenimentului a fost cea cu care trebuie să rămânem: calitate, atmosferă şi, aş mai adăuga eu chiar dacă supăr pe unii, arbitrajul date fiind condiţiile.

Niciun comentariu: