Călătorie în farmecul filmului sub spectrul acustic al unui violoncel.

    Încă de la începuturile cinematografului, s-a simțit nevoia unui acompaniament muzical. În perioada filmului mut, acesta era realizat de pianiști care improvizau sau însăilau pentru diverse scene melodii foarte cunoscute. Adesea, la realizarea fondului sonor participa și câte un percuționist care producea efecte onomatopeice: trageri cu pușca, zgomote de avioane, tunete etc. De prin 1920, pianiștii au început a fi înlocuiți cu ansambluri instrumentale sau chair cu orchestre dirijate de muzicieni de prestigiu.

   În aceste condiții apar comenzile speciale pentru muzica filmelor, deși asemenea comenzi se mai făcuseră și cu ani în urmă; spre exemplu, Saint-Saëns scrisese muzica pentru filmul Asasinatul Ducelui de Guise (1908), Satie pentru Entr’acte și Honegger pentru Pacific 231 (1924), Mascagni pentru Rapsodia satanică (1915), Florent Schmitt pentru Salammbô (1925), Hindemith pentru Felix the cat (1927). Alte mari nume de mari compozitori care au scris muzică de film sunt: Prokofiev, Șostakovski, Ibert, Ravel, H. Rabaud, P. Dessau, M. Jarre, Auric, Britten, W. Walton; Schönberg a compus o partitură pentru un film imaginar.

   O dată cu introducerea filmului sonor, muzica începe să fie înregistrată simultan cu imaginile. Metoda s-a dovedit însă nesatisfăcătoare, astfel că s-a trecut la realizarea separată a benzii cu muzică. S-au emis o mulțime de teorii cu privire la rolul și factura muzicii pentru film. Unii au susținut că ea nu trebuie să fie decât un fond sonor fără importanță, alții că trebuie să însoțească permanent imaginea. S-a ajuns curând la adevărate șabloane în realizare, pentru anumite tipuri de situații folosindu-se mereu aceleași tipuri de formule muzicale. Astăzi, tocmai în dorința de a evita vechile șabloane, sunt puse în joc cele mai diverse mijloace: de la adaptarea unor momente din lucrări clasice (fapt care a creat o popularitate neașteptată respectivelor lucrări) până la folosirea efectelor de muzică electronică.

   Muzica poate umaniza un subiect, poate exalta mesajul său. Muzica poate face un film mai puțin intelectual și mai emoționant. Ea poate influența reacția publicului la o anumită secvență a filmului. „Ea poate prepara ochiul prin ureche”, astfel concentra în cuvinte Muir Mathieson rolul muzicii în film, accentuând asupra importanței integrării ei în structura dramatică a filmului. Așa cum sublinia compozitorul Th. Grigoriu, trebuie să se creeze „un soi de polifonie între imagine și muzică”. În multe filme s-au lansat melodii care au rămas celebre, desprinzându-se de cadrul în care s-au născut, intrând în repertoriul soliștilor și diverselor formații instrumentale. La noi în țară s-au impus printre cei mai valoroși compozitori de muzică de film P. Constantinescu, I. Dumitrescu, T. Olah, Th. Grigoriu, D. Capoianu, R. Paladi, R. Șerban, R. Oschanitzki, Cornelia Tăutu și A. Enescu.

   În această săptămână Filarmonica Dinu Lipatti ne propune un violoncel care să ne transporte în muzica de film. Nici nu se putea găsi un violoncel dedicat acestui subiect decât cel al lui Filip Papa cel care tocmai și-a denumit periplul muzical „Un violoncel prin lume”. Pentru a putea fi martorii acestui eveniment cultural vă puteți folosi abonamentul cu nr. 18 joi de la ora 18,30 în sala Filarmonicii din Satu Mare sau la Carei, pe bază de bilet, vineri de la ora 18,30 la Teatrul Municipal. Dirijor pentru ambele evenimente este Gian Luigi Zampieri, căruia îi aparțin și orchestrația și aranjamentul muzical.

   Gian Luigi Zampieri

   S-a născut pe 10 iunie 1965 la Roma. A studiat cu Franco Ferrara și și-a finalizat studiile cu Francesco de Masi, Carlo Maria Giulini, Gennadi Rozhdestvensky și Leonard Bernstein, urmând cursurile superioare la Accademia Nazionale „Santa Cecilia” din Roma și la Accademia Musicale Chigiana din Siena unde a primit Diploma de Onoare în 1988.

    A fost dirijor asistent al lui Gennadi Rozhdestvensky cu London Symphony Orchestra, BBC Symphony Orchestra și la Cursurile Accademia Musicale Chigiana. A fost și Asistentul lui Lorin Maazel. Ca organist și dirijor, Gian Luigi Zampieri s-a perfecționat alături de muzicieni de prestigiu precum Francesco De Masi, Carlo Maria Giulini, Ghenadi Rojdestvenski și Leonard Bernstein.

   La 15 ani a devenit organist la Basilica di Santa Maria in Trastevere din Roma, unde a lucrat timp de 20 de ani. În 1997 a câștigat Concursul Internațional „A. Pedrotti”, fiind primul dirijor italian câștigător al acestui concurs. Lansat încă din anii de student la dirijat, Gian Luigi Zampieri a dirijat orchestre de prestigiu în România (Filarmonica București și Craiova, Orchestra de Cameră Radio), precum și în străinătate.

    La Londra, Gian Luigi Zampieri a fost asistentul lui Ghenadi Rojdestvenski în orchestrele London Symphony și BBC, precum și la cursurile de la Accademia Chigiana. A fost, de asemenea, asistentul lui Lorin Maazel la Verdi Requiem cu Symphonica Toscanini din Parma. Gian Luigi Zampieri a colaborat cu mulți soliști celebri, printre care Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Florin Ionescu-Galati, Filip Papa, Vlad Dimulescu, Oxana Corjos, Adrian Petrescu, Stan Zanfirescu, Mariana Sirbu, Arnaldo De Felice, Peter Soave, Francesco Manara, Francesco Pepicelli, Enrico Dindo, Ricardo Gallen, Nello Salza, Peter Sadlo, Shirley Verrett.

   De câțiva ani lucrează la restaurarea repertoriului simfonic italian al secolului XX (Fano, Respighi, Pizzetti, Malipiero, Rota, Ghedini, Ferrara). De la mijlocul anilor '80, Gian Luigi Zampieri s-a dedicat prezentării operei lui Astor Piazzolla și este considerat de critică unul dintre experții de top pe scena internațională: a realizat transcripții și orchestrații interpretate în întreaga lume (Vladimir Spivakov, Lalo). Schifrin, Jorge Calandrelli, Ettore Stratta etc.). A fost invitat de Festivalul de Muzică Aulis din Bolzano să conducă concertul oficial de comemorare a zece ani de la moartea artistului pin Arturo Benedetti Michelangeli (2005).

   Gian Luigi Zampieri a organizat și condus emisiuni pentru Radio Vatican, iar concertele sale sunt înregistrate și difuzate de Radio România, RAI, Radio Vatican, TV spaniolă, Radio Rusia, Uniunea Europeană Radio de la Geneva. Intrat în lumea cinematografiei de la o vârstă fragedă, a montat ediția italiană a filmului Amadeus de Milos Forman (1985).

   Din 1986 este profesor titular de studii orchestrale la conservatoarele de stat italiene. Gian Luigi Zampieri este creatorul site-ului dedicat maestrului său, dirijorului și profesorul Franco Ferrara, la centenarul nașterii sale. În octombrie 2011 a condus concertul de deschidere al stagiunii Orchestrei de Cameră a Radio București, prezentând în prima audiție absolută propria sa compoziție „Non nobis Domine, portretul lui Jacques de Molay”, interpretată cu ocazia aniversării procesului care a decis abolirea Ordinului Cavalerilor Templieri. În 2012 a fost director artistic și dirijor principal la Orquestra Sinfônica de Ribeirão Preto și dirijor invitat la Orquestra Sinfônica do Theatro da Paz a Belém și director asociat la Sinfônica Orquestra de São Carlos. Dirijorul Gian Luigi Zampieri deține titlul de Cavaler al „Ordinului Constantinian San Giorgio”.

   În prezent este dirijor invitat al Filarmonicii Sao Carlos (Brazilia) și dirijor permanent al Filarmonicii Oltenia din Craiova (România).

   Filip Papa

    Născut pe 11 martie 1969 la Timișoara. Filip Papa este violoncelist în cvartetul Ad libitum, câștigătorul unora dintre cele mai importante premii internaționale pentru cvartetele de coarde. La Timișoara a început să studieze pianul (din clasa întâia), apoi violoncelul (din clasa a treia), Filip Papa își continuă studiile la liceul de muzică din Cluj și la Academia de Arte “George Enescu” din Iași, la clasa profesorului Dan Prelipcean.

    Din 1988 este membru în Cvartetul Ad libitum, care constituie o prioritate in viața sa profesională, deși Filip Papa e fericit și când intra pe scenă ca solist, în sălile de concerte din întreaga țară, unde a cântat alături de nume celebre, precum Alexandru Tomescu (împreuna cu care a înregistrat un CD cu dublu concert de Brahms), Horia Mihail sau Razvan Suma.

 

În familia lui Filip Papa există o tradiţie în ceea ce priveşte muzica. Mama sa este profesoară de pian la Liceul de Muzică din Timişoara, iar tatăl a cântat în Filarmonica „Banatul“. Cei doi copii ai virtuozului din Cvartetul Ad libitum studiază de asemenea un instrument. În clasa I, Filip Papa a început să studieze pianul, dar numai până în clasa a III-a, când se va muta la violoncel. De atunci, nu s-a mai despărţit de el. A participat la concursuri şi festivaluri de gen, a obţinut numeroase premii. Mai mult, pasiunea pentru violoncel i-a purtat paşii în alte oraşe, acolo unde studierea instrumentului putea fi făcută mai bine. Astfel, liceul l-a făcut la Cluj, iar Conservatorul în Iaşi, unde a intrat la clasa profesorului Dan Prelipcean. În primul an de Conservator s-a întâlnit şi cu viitorii colegi de cvartet, fondat în 1988, sub coordonarea profesorului Bujor Prelipcean.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html                                                                               

În familia lui Filip Papa există o tradiţie în ceea ce priveşte muzica. Mama sa este profesoară de pian la Liceul de Muzică din Timişoara, iar tatăl a cântat în Filarmonica „Banatul“. Cei doi copii ai virtuozului din Cvartetul Ad libitum studiază de asemenea un instrument. În clasa I, Filip Papa a început să studieze pianul, dar numai până în clasa a III-a, când se va muta la violoncel. De atunci, nu s-a mai despărţit de el. A participat la concursuri şi festivaluri de gen, a obţinut numeroase premii. Mai mult, pasiunea pentru violoncel i-a purtat paşii în alte oraşe, acolo unde studierea instrumentului putea fi făcută mai bine. Astfel, liceul l-a făcut la Cluj, iar Conservatorul în Iaşi, unde a intrat la clasa profesorului Dan Prelipcean. În primul an de Conservator s-a întâlnit şi cu viitorii colegi de cvartet, fondat în 1988, sub coordonarea profesorului Bujor Prelipcean.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html

În familia lui Filip Papa există o tradiţie în ceea ce priveşte muzica. Mama sa este profesoară de pian la Liceul de Muzică din Timişoara, iar tatăl a cântat în Filarmonica „Banatul“. Cei doi copii ai virtuozului din Cvartetul Ad libitum studiază de asemenea un instrument. În clasa I, Filip Papa a început să studieze pianul, dar numai până în clasa a III-a, când se va muta la violoncel. De atunci, nu s-a mai despărţit de el. A participat la concursuri şi festivaluri de gen, a obţinut numeroase premii. Mai mult, pasiunea pentru violoncel i-a purtat paşii în alte oraşe, acolo unde studierea instrumentului putea fi făcută mai bine. Astfel, liceul l-a făcut la Cluj, iar Conservatorul în Iaşi, unde a intrat la clasa profesorului Dan Prelipcean. În primul an de Conservator s-a întâlnit şi cu viitorii colegi de cvartet, fondat în 1988, sub coordonarea profesorului Bujor Prelipcean.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html

În familia lui Filip Papa există o tradiţie în ceea ce priveşte muzica. Mama sa este profesoară de pian la Liceul de Muzică din Timişoara, iar tatăl a cântat în Filarmonica „Banatul“. Cei doi copii ai virtuozului din Cvartetul Ad libitum studiază de asemenea un instrument. În clasa I, Filip Papa a început să studieze pianul, dar numai până în clasa a III-a, când se va muta la violoncel. De atunci, nu s-a mai despărţit de el. A participat la concursuri şi festivaluri de gen, a obţinut numeroase premii. Mai mult, pasiunea pentru violoncel i-a purtat paşii în alte oraşe, acolo unde studierea instrumentului putea fi făcută mai bine. Astfel, liceul l-a făcut la Cluj, iar Conservatorul în Iaşi, unde a intrat la clasa profesorului Dan Prelipcean. În primul an de Conservator s-a întâlnit şi cu viitorii colegi de cvartet, fondat în 1988, sub coordonarea profesorului Bujor Prelipcean.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html

Profil Născut. 11 martie 1969, Timişoara. Studii. A absolvit Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html

Profil Născut. 11 martie 1969, Timişoara. Studii. A absolvit Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.ht

Născut. 11 martie 1969, Timişoara. Studii. A absolvit Academia de Arte „George Enescu“ din Iaşi.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/locale/iasi/iasi-portret-filip-papa-mintea--e-programata--creeze-1_50acf0327c42d5a6638c34cc/index.html