Lanțuri duble

    E ora bilanțurilor. Ultima etapă din acest an calendaristic, cea de-a douăzeci și una, s-a încheiat cu trei victorii ale gazdelor și numai două ale oaspeților. Mai trist este că 9 echipe n-au dat gol. Cele 14 realizări, șapte de către gazde și alte șapte ale oaspeților, aparținând doar a șapte dintre competitoare. Se pare că cifra 7 e la putere. Sepsi - „U” 0-0 sub semnul neputinței; Hermannstadt - Farul 0-0 amărât; Buzău - Univ. Craiova 0-2 când e să se ducă pe apa Sâmbetei sau sâmbăta să se ducă pe apa Buzăului; Petrolul - Slobozia 2-1 fără putere; CFR - Oțelul 3-2 natural; Dinamo - Rapid 0-0 în meciul temerilor; UTA - Botoșani 2-0 descătușat; Poli Iași - FCSB 0-2 normal.

    Am studiat un pic clasamentul și am încercat să scot în evidență superlativele (succesele și eșecurile) acestei toamne fotbalistice. Zic toamnă chiar dacă maratonul a început în sezon estival și s-a terminat sub nămeți. Cele 21 de etape parcurse reprezintă ceva mai mult decât două treimi din sezonul regulat al campionatului.

    „U” și FCSB conduc la numărul de victorii obținute, fiecare reușind câte 10. În timp ce ardelenii au avut 6 asemenea reușite acasă, regățenii au obținut doar 5 victorii pe teren propriu. Impropriu spus teren propriu pentru că ei nu au așa ceva. De fiecare dată închiriază terenul de la federație sau de la cine se mai găsește. La celălalt capăt al performanței de acest gen se află ultimele clasate, Botoșani și Buzău, ambele cu câte patru victorii din care trei acasă.

    La numărul de meciuri egale conduce Rapidul cu 11 asemenea (ne)reușite. Frica de înfrângere de pe blazonul lui Lennon s-a transmis și pe geaca lui Șumudică, amândoi încercând mai mult să nu ia gol decât să dea gol. În subsolul clasamentului, Slobozia, Iași și Botoșani au cele mai puține meciuri încheiate la egalitate: câte 4. Nici așa nu-i bine.

    Doar Dinamo se poate lăuda cu doar trei înfrângeri. Una pe teren propriu. Și aici e impropriu spus teren propriu, dar din alte motive. Sper că mi-a reușit jocul de cuvinte. La cealaltă extremitate se află Buzăul care a părăsit terenul de treisprezece ori cu capul plecat. De șase ori în fața propriilor spectatori.

    Cel mai productiv atac este cel al CFR-ului care cu cele 36 de goluri (23 pe teren propriu), a reușit o medie de 1,7 goluri/meci. Puțin. Foarte puțin. Realizările cele mai sărace în fața porților adverse stau în dreptul atacanților de la Oțelul și Botoșani cu doar 17 goluri. În timp ce Botoșaniul a reușit 12 asemenea performanțe pe teren propriu, gălățenii n-au înscris decât de șapte ori acasă.

    În ceea ce privește apărările din nou trebuie să lăudăm „șepcile roșii”, studenții clujeni neîncasând decât 18 goluri (jumătate din ele acasă). La polul opus Buzăul a avut de 33 de ori poarta perforată, de zece ori la Buzău.

    Ultimul criteriu pe care îl scot în evidență este golaverajul. Tot cei doi poli ai clasamentului dețin „superlativele”. „U” are +14, iar Buzău - 15.

    Dacă aruncăm o privire de ansamblu trebuie să spunem că din cele 168 de meciuri disputate în 67 s-au impus gazdele, 57 s-au încheiat la egalitate și în 44 au avut câștig de cauză oaspeții. La număr de goluri înscrise conduc, cum era și normal, tot gazdele cu 226 asemenea realizări, față de doar 171goluri înscrise de oaspeți. Asta dă o medie de 2,36 goluri pe meci. Cam mică.

    Opriți războiul.

În Ajun

     Am trecut de jumătatea lunii decembrie și încă se mai joacă fotbal în România. Se tot împinge data întreruperii campionatului către sfârșitul anului. Să fie încălzirea globală de vină? Sau tehnologia de menținere a terenurilor la un nivel minim necesar desfășurări partidelor de fotbal? Chestia asta cu terenurile nu este peste tot valabilă, mai ales că au fost programate în vatra iernii și partide de Cupa României, competiție la care participă și echipe cu potențial financiar mult sub strictul necesar. De remarcat și scurtarea perioadei de hibernare, campionatul reluându-se mai devreme ca niciodată.

    Am o întrebare pentru cei care au elaborat regulamentul de desfășurare al Cupei României. Ce s-ar fi întâmplat dacă în grupa B, Petrolul i-ar fi învins pe Dinamo, caz în care și Petrolul ar fi acumulat 6 puncte? Spun asta pentru că Petrolul nu a jucat decât cu Univ. Craiova, nu și cu FCSB. Cum s-ar fi aplicat criteriul jocurilor directe? Dacă presupusa victorie a Petrolului ar fi fost la două goluri diferență încurcătura ar fi fost și mai greu de rezolvat. Gândiți-vă! Craiova i-a bătut și pe Petrolul și pe FCSB, dar nu ar fi obținut calificarea, pentru că ar fi avut mai puține goluri înscrise decât fiecare din celelalte două. Uf!

    În altă ordine de idei, dar tot legat de Cupa României, ca rapidist mă aflu în situația de a nădăjdui ca Rapid să piardă meciul cu CFR pentru a avea un adversar mult mai facil în etapa următoare. Spun asta pentru că scriu aceste rânduri înainte de disputarea ultimelor jocuri din această fază a competiției. Moralitatea dă o luptă crâncenă cu pragmatismul. Parcă totuși aș dori ca Rapidul să învingă. Întro situație asemănătoare s-a aflat Univ. Craiova cu mulți ani în urmă în campionat. Dacă pierdea meciul din ultima etapă cu Rapid, feroviarii ar fi ieșit campioni și Univ. Craiova ar fi participat în Cupa Cupelor pe plan european în calitate de finalistă. S-a terminat 2-2, Steaua a ieșit campioană, Rapidul a câștigat Cupa României și Univ. Craiova arămas acasă.

    4 au fost victoriile obținute de gazde cu cele 14 goluri înscrise. Oaspeții cu doar 7 reușite au obținut o singură victorie în etapa a douăzecea. În rest trei de 1-1. Botoșani - Hermannstadt 1-2 anticipat; Dinamo - Poli 2-0 conform premiselor; Oțelul - UTA 1-1 necăjit pentru necăjite; Univ. Craiova - Sepsi 2-1 cât pe ce să fie egal; „U” - Petrolul 4-1 edificator; Slobozia - CFR 1-1 în marea surpriză a atapei; Farul - FCSB 1-1 pentru unii surpriză pentru alții...; Rapid - Buzău 2-0 necesar dar insuficient, deocamdată.

    Ne așteaptă o etapă, cum am lăsat să se înțeleagă, în căutarea unui lăcaș pentru desăvârșirea minunii. Jucătorii ar putea fi epuizați, cu gândul la paie și cârnați. Cu picioare ostoite și fantasme familiale. Cei drept nu toți își pot permite letargia.

    Sepsi - „U” (vineri, ora 19) Derbiul etapei. Nu prea țin minte ca derbiul etapei să fie programat chiar în debutul etapei. Asta e! Cele două echipe din Ardeal, de pe Podișul Transilvaniei ar putea da semne de oboseală. Să vedem ce-o ieși.

    Dinamo - Rapid (duminică, ora 20) Dacă n-ar fi atât de important rezultatul dintre cele două echipe ne-am putea rezuma doar la a-l declara ca un derbi de tradiție. Sunt multe consecințe ce ar putea rezulta din acest joc. Declarația lui Șumudică referitoare la „arbitrajul” pe care-l promite echipelor calificate în play-off nu este doar nefericită, este de-a dreptul o imbecilitate, o deficiență mintală gravă. Nu știu dacă îi va ajunge cenușa în cazul în care nu câștigă.

    CFR - Oțelul (duminică, ora 15) Două echipe epuizate. Cred că rezultatul va fi dat de valoarea intrinsecă a celor două loturi.

    Poli Iași - FCSB (luni, ora 20) Ultimul meci al anului. Oaspeții ar putea acuza o isprăvire a resurselor fizice dacă ținem cont de numărul de jocuri disputate de astă vară și până acum. Multe. Multe chiar dacă echipa campioană are un lot și valoros și numeros, cu rezerve care ar fi titulare la vreo 12 echipe din Superligă.

    Hermannstadt - Farul (sâmbătă, ora 17) Ambele echipe au dat impresia că acum, la spartul târgului, și-au găsit linia de plutire. Cred că Măldărășanu va avea câștig de speță.

    Buzău - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 19,30) Se așteaptă cineva la o surpriză? Eu.

    Petrolul - Slobozia (duminică, ora 12,30) Un alt meci la care surpriza nu m-ar surprinde.

    UTA - Botoșani (luni, ora 17) Cenușăreasa etapei. Nu ne putem lua după ultimele rezultate ale celor două combatante. Mă aștept la o partidă ștearsă, la discreția hazardului.

    Opriți războiul!

     

Manevre

     Am vrut să dau titlul acestei scrieri „Masă de manevră” dar blogul meu m-a alertat că am mai folosit acest titlu prin 2009. Curios mi-am aruncat privirea în spate cu vreo 15 ani și am găsit impricinatul. Atunci masa de manevră erau spectatorii de fotbal. Astăzi voi vorbi despre alt gen de spectatori. Voi încerca să-i descopăr pe acei spectatori de până acum din viața de zi cu zi. Pe cei din tribunele politicii și ale socialului. Spun „de până acum” pentru că se pare că nu mai doresc să fie simpli privitori la balul electoral de tip mașinație și coboară în tumultul străzii implicându-se direct, cu sau fără discernământ.

    Acest „cu sau fără discernământ” nu trebuie trecut cu vederea, deoarece este chiar chintesența vremurilor la care suntem martori. Martori manevrați în cea mai mare parte. Baza acestui „cu sau fără discernământ” este educația și nu puterea de deducție, nu inteligența. Acea educație care nu se referă doar la a-l caligrafia pe „a mare de mână” sau a răspunde cu un „mulțumesc” atunci când ți s-a oferit o favoare. Este vorba de acea educație care înțelege fenomenele ce interacționează cu noi, cu mediul nostru. Este acea educație care ne face să nu fim de acord cu abstractul. Să-i descoperim tainele abstractului, să-l absorbim și să-l stăpânim.

    La acea educație, cred că am mai atins acest subiect, își aduc contribuția trei factori principali: familia, școala și mediul social. Pe lângă aceștia pot interveni o suită de alți parametri care pot modela pozitiv sau negativ educația. Acești factori sunt eterogeni. Caracterul individual sau de grup, factorii demografici, cei geografici, autoinstruirea, hazardul, voința, pofta... pot submina sau întări dezvoltarea educației.

    Dacă familia și școala scapă de sub control educația primară, atunci mediul social este cel care își pune amprenta pe dezvoltarea educațională a oricărui individ. Acest „mediu social”, din păcate, începe să fie din ce în ce mai mult reprezentat de internet, de rețelele de socializare și mai puțin de o bibliotecă, o sală de spectacole, un loc de joacă, o cabană, o crâșmă sau pur și simplu strada.

    Pentru aceste rețele sociale noi suntem doar masa de manevră. Astăzi tinde să nu mai conteze sfatul bătrânilor, organizațiile politice, parlamente și guverne, președinți de state mici și mari, masoni, iluminați, G12 (sau alte cifre), religii, inteligență artificială... Se pare că toate vor fi subjugate poftelor celor ce dețin și programează rețelele sociale.

    De ce? Pentru că pot. Pentru că educația oamenilor de pe această planetă este precară. Acum s-a întâmplat în România, dar nici pe alte coordonate geografice nu se stă mult mai bine. La noi vinovate sunt administrațiile și instituțiile statale de după '89, cele care pe lângă distrugerea economiei și a sistemului sanitar a bagatelizat și sistemul educațional. N-am fost în stare să păstrăm ce a făcut bine regimul comunist. Din dorința de a-l stârpi am distrus și căile de dezvoltare suple pe care le aveam.

    Veți spune că am fost „ajutați” în acest regres. Ne-au „ajutat” atât estul, dornic de cuceriri teritoriale, cât și vestul axat pe dominație economică. Am ales vestul. Faptul că vestul nu are componentă militară, sau cel puțin nu a avut până acum, a determinat un alt mod de a-și impune dominația pe plan economic. Ei îi spun lobby.

    Opriți războiul!

Pe 19, la 19 cu țidula 19 ne întâlnim cu „Spărgătorul de nuci”

    Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare este „primadona” întâlnirii săptămânale dintre melomanii sătmăreni și muzica de cea mai bună calitate. La pupitrul orchestrei se va afla dirijorul nostru de casă, maestrul Ștefan Novak. Programul zilei de joi, 19 decembrie, de la ora 19, conține linia orchestrală a baletului „Spărgătorul de nuci” al lui Piotr Ilici Ceaikovski. Pentru acest spectacol sunt valabile abonamentele cu nr. 19.

    Ce nu vă spun, pentru că nici eu nu am aflat, este faptul că manageriatul instituției de cultură sătmărene ne-a pregătit niscaiva surprize. Ce-or fi oare? Să fie o balerină? Să fie un pahar de șampanie? Sau puate un decor nou? Rămâne să ne lămurim la fața locului.

    Despre valoroasa noastră orchestră și despre Ștefan Novak am scris în nenumărate rânduri așa că azi, la colțul rezervat îmbunătățirii cunoștințelor noastre culturale, vă propun să vă spun câteva cuvinte despre baletul cu pricina. Pentru aceasta am adnotat câteva inserții personale la informații culese în special de pe Wikipedia.

     

    Spărgătorul de nuci

 

    Pe data de 6 noiembrie 1892 spectatorii aflați în sala Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg au rămas înmărmuriți în fața unui fenomen cultural inedit. Este vorba de baletul feerie la care și-au adus contribuția compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski, faimosul coregraf rus Lev Ivanov și maestrul și coregraful de balet francez Marius Petina, în calitate de libretist. Marius Petina s-a inspirat din una din poveștile publicate de Alexandre Dumas în 1844, intitulată „Povestea unui spărgător de nuci”. La rândul său, Dumas s-a „documentat” din basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” al prusacului Ernst Theodor Amadeus Hoffman
 

Actul I

    În casa domnului Stahlbaum domnește atmosfera sărbătorească a Crăciunului. Părinții fac ultimele retușuri la pomul de iarnă, așezând lângă el cadourile pentru copii. Se aprind beculețele și se deschide ușa. Clara și Fritz, copiii domnului Stahlbaum, dau buzna în cameră. Le urmează verii și verișoarele cu părinții lor. Copiii se așază în rând și încep un marș voios. După dansul adulților vine și unchiul Drosselmayer.

    Acesta este așteptat cu nerăbdare, căci de fiecare dată le aduce copiilor surprize neobișnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz câștigă disputa, iar Clara izbucnește în lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un spărgător de nuci costumat în uniformă militară. Fritz îl azvârle râzând și îl strică în timp ce Clara este consolată.

    Pentru că între timp s-a făcut târziu, mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara își ia rămas bun de la Spărgătorul "bolnav" și se duce la culcare. După puțin timp, Clara se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu și astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun devine tot mai mare, ocupând o mare parte a camerei. Șoarecii, conduși de regele lor, apar din toate părțile și se apropie de fată. Ea îi gonește înfricoșată.

    Atunci se trezește Spărgătorul de nuci, care, alături de soldați, se luptă cu șoarecii. Bătălia nu e deloc ușoară și Spărgătorul pare să cedeze. Clara intervine și reușește să-i învingă pe șoricei. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinț tânăr și frumos. Pentru a-i mulțumi că l-a salvat, el o invită pe fetiță în împărăția dulciurilor. Camera se transformă într-o pădure de brazi înzăpezită. Fulgii de nea îi înconjoară pe cei doi, arătându-le drumul.

Actul II

    Într-un sfârșit Clara și Prințul ajung la castelul trandafirilor din împărăția dulciurilor. Prințul-spărgător povestește zânei dulciurilor și suitei acesteia întâmplarea, subliniind intervenția curajoasă a Clarei împotriva regelui șoarecilor. Tânăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolată), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turtă dulce) și italian. Clara și Prințul execută un minunat „pas-de-deux”, apoi toată suflarea se angrenează în marele „Vals al Florilor” din final.

    Pentru Clara a fost însă doar un minunat vis.

 

    Opriți războiul!

Fără capricii!

     În sfârșit s-au înscris mai mult de trei goluri pe meci. În medie zic. E drept că 12 dintre cele 25 de goluri s-au înscris în doar două jocuri. Două jocuri echilibrate. În privința raportului gazde/oaspeți amfitrionii au ieșit învingători în jumătate din partidele disputate pe când musafirii doar într-un sfert din acestea. Ar mai fi de adăugat că gazdele au înscris de 14 ori, cu trei reușite mai mult decât adversarii, și că cea mai severă înfrângere a suferit-o Rapid.

    Din păcate la ora la care mâzgălesc Caricatura de față nu cunosc comportarea singurei noastre reprezentante din fotbalul europena de pe PreZero Arena din Siensheim (se pronunță Ziinshaim), locul unde se desfășoară cel de-al șaselea joc al campionilor noștri. Adversari ne-au fost nemții de la Hoffenheim (se pronunță Hofănhaim și înseamnă „Lăcașul speranței”). Mă mulțumesc totuși să laud prestația FCSB-iștilor, din etapa a cincea europeană, când le-a ținut piept vedetelor de la Olympiakos (scor 0-0), chiar dacă jumătate de oră au jucat în inferioritate numerică.

    Revenind la etapa a nouăsprezecea aș defini ca surpriză doar înfrângerea textiliștilor. Așa, cu jumătate de gură, aș adăuga ca rezultate neașteptate victoriile secuilor și a „Șepcilor roșii”. Sepsi - Rapid un 2-0 ce l-a făcut pe Dioszegi să dea anunț că vinde bară (n.a. - norocoasă); Buzău - Dinamo 0-1 mai greu decât m-am așteptat și asta pentru că dinamoviștii au jucat 74 de minute cu un om mai puțin; Petrolul - Univ. Craiova un 1-1 la care oaspeții se pot declara nemulțumiți; UTA - Slobozia 3-4 în surpriza etapei; Poli Iași - Farul 2-2 într-un joc deschis, agreabil; FCSB - Botoșani 2-1 și cât pe ce să se termine egal, Miron ratând în minutul 90+2; Hermannstadt - Oțelul 1-0 cum am presupus; „U” - CFR 3-2 superb și meritat cu un final în care „Moțu'” l-a anihilat pe „Bursuc”.

    Ce ne așteaptă? Etapa a douăzecea. O etapă despre care specialiștii spun că ar putea duce la „ruperea” competiției, dar pentru asta giuleștenii ar trebui să nu le dea nici o speranță buzoienilor. Fără capricii! Nu prea e loc de surprize. Să vedem ce ne rezervă timpul ce a veni.

    „U” - Petrolul (sâmbătă, ora 20) Derbiul etapei. Oare să fi fost prea mare euforia după ce și-au învins rivalii centenari? În mod normal ardelenii ar trebui să câștige fără probleme. Valoarea loturilor înclină spre o victorie lejeră a gazdelor, liderul având mai multe facultăți. Nu doar petrol și gaze.

    Univ. Craiova - Sepsi (sâmbătă, ora 17) Sper că Dioszegi nu le-a vândut bară și la olteni. Au ei meșterii lor în feronerie. N-au nevoie de ajutoare divine. Greu meci pentru echipa din Ardeal.

    Farul - FCSB (duminică, ora 20,45) Să-i prindă oare obosiți pe campioni? Cam de mult joacă regulat două meciuri pe săptămână. Noroc că au un lot bun și rezervele au valoare apropiată de titulari. Hagi se bucură pentru fecior și suferă pentru muși. Să vedem...

    Dinamo - Poli Iași (vineri, ora 20) Pe vremea lui Ianul scorul la un asemenea meci se știa înaintea începerii jocului. Astăzi nu mai e chiar așa și mă bucur pentru asta. În mod normal ar trebui să fie foarte multe fețe fericite pe Arcul de Triumf la sfârșitul meciului.

    Slobozia - CFR (duminică, ora 16) Mă aștept la un galop de sănătate al ceferiștilor în partida de pe stadionul din Clinceni.

    Oțelul - UTA (sâmbătă, ora 14,30) Meciul care, indiferent de scorul final, nu poate fi considerat ca o surpriză. Poate doar o victorie la scor a uneia din combatante să iasă din tipare.

    Rapid - Buzău (luni, ora 20) La închiderea ediției cum ar veni. Fără capricii, cum spuneam! Vișiniii dacă nu câștigă nu mai pot hiberna pe loc de play-off. Ș-apăi să vezi cine ajunge la Dubai!

    Botoșani - Hermannstadt (vineri, ora 17) Cenușăreasa etapei. Primul joc din etapa ce încheie a doua treime a campionatului pare cea mai puțin atractivă. Să fie chiar așa? Nu cred. Ambele echipe au arătat un joc dezinvolt în ultimele etape.

    Opriți războiul!

     

Miercuri și joi pe scena filarmonicii vom avea parte de „Christmas special”

     De câte ori ne vizitează municipiul dirijorul târgmureșean Remus Grama, sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare vibrează de tinerețe, de exuberanță și de ritm. Se știe că Remus este atras de rock-ul aprofundat, de rock-ul simfonic, de cadențe sobre și mesaje articulate. Să nu uităm că Remus îl mai ține în viață pe Nicu Covaci în memoria căruia împreună cu formația Phoenix și orchestra sa „Piano Rocks” în această toamnă i-a organizat o suită de concerte prin proiectul „SymPhoenix”. Detalii despre biografia lui Remus găsiți în numărul nostru din 14 iunie 2022.

    De această dată, Remus vine cu un nou proiect: „Christmas special”, proiect prin care a strâns laolaltă o serie de piese muzicale de Crăciun pe care le va revărsa publicului sătmărean, miercuri, 11 decembrie, de la ora 19. Probabil că nu vor lipsi „The name is Claus… Santa Claus”, „A Christmas Carol Fantasy”, „Jingle Bells Rock”, „Grown-Ups Christmas List”, „Bolero de Noel”, „A Christmas Dance Party”, „All I Want for Christmas is You”, „Christmas at the Movies”, „Dream in the Silent Night”, „Holiday Favorites”, „Jingle all the Way Medley” sau Christmas Fantasia.

    Ce știm cu siguranță este că împreună cu veșnic tânăra soprana Borsos Edith și cu „Corul MT creative art studio” vor interpreta piese create pentru acest decor hibernal de Mark Williams, Hoshide Takashi, Michael Brown, Frank Bernaerts, Suzanne Walter, Douglas Wagner, Michel Carros, Frank Bernaerts, John Moss, Zeno Apostolache, Satoshi Yagisawa művei.

     Pentru acest spectacol nu sunt valabile abonamentele, intrarea generală se face pe baza unui bilet cu preț unic de 42 de lei. Concertul se reia a doua zi joi, 12 decembrie, de la ora 19, zi în care vor fi valabile și abonamentele, cele cu nr. 18.

 

    Borsos Edith (preluare de pe pagina sa de facebook)

 

    Născută la Tîrgu Mureş, soprana Borsos Edith s-a format în cadrul Academiei de Muzică „Gh.Dima” din Cluj Napoca, perfecţionându-se apoi la Studioul de Operă din Budapesta.

    Este câştigătoarea celei de a doua ediţii a Concursului Internaţional de Canto „Simándy József” organizat în 2011 la Szeged în Ungaria, concurs prezidat de renumita cântăreaţă de operă Marton Éva.

    În palmaresul ei artistic se înscriu şi alte distincţii precum Marele Premiu al concursului internaţional de canto „Hariclea Darclée” de la Brăila (2010), concurs fondat de artista Mariana Nicolesco, dar se mândreşte şi cu rezultatul că, tot în 2010, a devenit finalistă a concursului internaţional de canto „Moniusko” din Varşovia.

    Printre altele, a apărut pe scenele Operei Maghiare din Cluj, a Ateneului Român din Bucureşti, a Teatrului Erkel şi a Palatului Artelor din Budapesta, interpretând roluri din opere de Mozart, Verdi, Mascagni, Kálmán. Este o interpretă deopotrivă solicitată în genuri oratorice şi de lied fiind prezentă și la Satu Mare în urmă cu patru ani într-un concert de anul nou.

    Opriți războiul! 

 

 

 

Ba p-a mea!

    Încă se află în stare de șoc politica românească. Toți știu că s-a întâmplat ceva grav. Toți și-au dat seama că este un moment de cotitură. Toți presupun că este necesar un alt mod de abordare a mesajelor către membri săi, dar mai ales către nemembri. Doar modul în care au înțeles să facă asta diferă pentru fiecare culoare politică. Controversa nu apare doar între declarațiile și acțiunile fiecărui partid în parte ci și în sânul fiecărei organizații politice. De la cap până la măruntaie.

    Până acum prea puțini, în general cei fără forță, și-au dat seama că trebuie să existe o corelare între mesajele către popor și acțiunile ulterioare acestora. Acest val de decembrie iscat în urma alegerilor prezidențiale din noiembrie se dorește transformat de unii în tsunami. Cam asta ar fi dorința maselor. Partidele puternice au o abordare diferită în fața acestui fenomen natural primejdios. Unele, cele mai radicale, au pornit de la cap, de la propriul lor președinte, pe care l-au pus în umbră. Altele așteaptă ca zidul hidraulic să se dezintegreze de la sine pentru a continua marșul pestilențial de până acum.

    Doar un gând de implozie și segregare în tăria tsunamiului a făcut ca cea mai puternică dintre mișcările politice ale țării să renunțe, pentru moment, de la transformări radicale. Celălalt partid istoric a apăsat puternic pe mânerul sabiei ucigașe, decapitând balaurul cu toate cele șapte guri de foc ale sale, în speranța că în viitor vor găsi o cale de acces mai ușoară către sentimentele binevoitoare ale membrilor săi și mai ales, cum spuneam și mai sus, ale nemembrilor. Celelalte mișcări politice, exclud aici pe cele extremiste, se aliniază în spatele uneia sau alteia dintre doctrine cu un grad mai mic sau mai mare de obediență.

    De ce s-a ajuns aici? Păi corupția este principalul vinovat. Ingerința altor neamuri, în treburile mari și mici ale românilor în scopul de a le prelua resursele naturale și cele mai puțin naturale, folosește ca metodă de lucru coruperea. În timp ce unii, cei din vest, doresc să plătească pentru resurse, ceilalți din nord-est nu sunt dispuși să facă același lucru, încercând obținerea acestora cu forța. Atât unii cât și ceilalți încearcă să-și diminueze cheltuielile și atunci recurg la corupere.

    Corupția din principalele puteri ale țării este edificatoare în acest sens. Instituția președințială a fost coruptă prin ostoirea orgoliului nemăsurat al lui Iohannis, ceea ce l-a dat la fund, lăsând România la cheremul cui o vrea. Coruperea Guvernului vine cumva din jos în sus, adică au fost aleși în funcții ministeriale, miniștri și ajutoarele acestora, oameni incompetenți și cu buzunare largi. Coruperea Parlamentului la prima vedere s-a produs datorită proastelor noastre alegeri. În parte e adevărat, dar cum să alegi corect dacă legea îți impune să pui ștampila pe liste. De ce? Pentru că ei fac legea. Și la propriu și la figurat.

    Am un paragraf special pentru corupția din justiție, inclusiv pe cea de la Curtea Constituțională. Chestiunea că ei nu pot fi trași la răspundere de către nimeni este cea mai mare anomalie din sistemul juridic românesc. În cel din urmă ceas, atunci când însăși existența ei era în mare pericol, Curtea Constituțională a luat o hotărâre capitală care ne-a salvat de la autodesființare. Acum mergem, și noi și ei, mai departe.

    După ce mesagerii fiecărui partid au transmis că este nevoie de o colaborare între toate partidele nonextremiste pentru a înlătura pericolul unei prezențe masive a „dușmanului” în Guvern și prin apartamentele Cotroceniului, la „șezătoare”, fiecare vrea ca reprezentanții lor să dețină funcțiile supreme. Faină cooperare. Cam asta ar fi și explicația titlului folosit în această privire peste umăr.

    Îmi tot pun întrebarea: „să fie acest decembrie un adevărat moment de răscruce pentru poporul român sau și acesta va fi deturnat?”. Aceste trei luni care ne-au rămas până la alegerile prezidențiale sunt deteminante pentru a afla răspunsul. Găsim un iepuraș în jobenul magicianului care apoi să devină urs carpatin sau rămânem cu vulpile și șobolanii? Unii ar spune că i-am jignit pe șobolani. Cică ei ar avea un grad înalt de inteligență!

    Opriți războiul!

    

     

Vecine de clasament

    În ultimele cinci etape ale bătrânului nostru campionat intern de fotbal nu s-au înscris mai mult de 17 goluri pe rundă. 17 s-au înscris și în cea recent încheiată. De data asta a fost surprinzător numărul de goluri înscrise de gazde. Doar 6. Doar șase și o singură victorie. Mai mult. În patru partide oaspeții au plecat cu maximum de puncte. Multe dintre realizări li se datorează fundașilor. Oare ce se întâmplă cu atacanții noștri? Unul singur se poate lăuda cu un gol la două meciuri. Puțin și puține.

    Botoșani - Farul 0-0 într-un meci sărac în ocazii, în realizări tehnice și în general sărac în fotbal; Rapid - Petrolul 1-1 greu la deal cu cărbunii stinși; Slobozia - Hermannstadt 1-2 fiecare cu repriza lui, a doua mai productivă; Buzău - Poli 2-0 fără Budescu rupt dar cu Matos ce rupe; Dinamo - Sepsi 1-1 parcă secuii au fost mai buni; Univ. Craiova - CFR 0-2 n-a fost pentru cine a alergat mai mult; „U” - UTA 0-1 dacă spun surpriza pe care nu o bănuiam e pleonasm? Oțelul - FCSB 1-4 tocmai cu campionii a ales Dorinel să joace deschis...!?

    Ne așteaptă o etapă interesantă cu patru partide în care se întâlnesc vecine de clasament. Apare și primul derbi al sezonului în care combat primele două clasate. Culmea! Ambele din același oraș și acesta nu e Bucureștiul. Oare s-o mai fi întâmplat? Hai să vedem și noi mai multe goluri etapa asra.

    „U” - CFR (luni, ora 20,30) Derbiul campionatului. Jocul programat la finele acestei etape găsește cele două echipe pe versanți diferiți. În timp ce gazdele coboară spre pâraiele din vale pentru a se adăpa cu noi resurse de energie, oaspeții se află în plină ascensiune spre nămeții de pe acoperiș, spre culmea de unde soarele strălucește mai abitir în albul zăpezii imaculate.

    Petrolul - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20) Un alt meci în care combatantele își pot da coate în clasament. Aproape sigur una din ele părăsește top 6. Cel mai probabil prahovenii. Doar egalul și așijderea la Sf. Gheorghe ar păstra statu-quo-ul în această zonă a clasamentului.

    Sepsi - Rapid (vineri, ora 20) Un meci în care egalul e interzis, dar cum păstrăvilor le place să înoate contra curentului s-ar putea să sfârșească într-o crustă de mălai lângă o carafă de șters lacrimi. Că de', peștele se naște-n apă și moare-n vin. Hai Rapidulețul!

    FCSB - Botoșani (duminică, ora 20,30) Sper că ați votat pentru democrație până la ora debutului de meci. Nu de alta dar pe Arena Națională este ora revanșei. Cele câteva mii de suflete ce se vor încumeta să îndure vremea nefavorabilă se vor delecta cu vreo 4-5 goluri. Bârligea e în transă. Ce atacant? N-am mai avut asemenea tunari de pe vremea lui Cămătaru și Dudu Georgescu. Nu cred că-l prinde vara-n ie.

    Buzău - Dinamo (sâmbătă, ora 17) Ruptura lui Budescu s-ar putea să conteze de această dată și să faciliteze oaspeților speranța pentru un rezultat bun. În Cupă l-au reușit dar acolo erau alți buzoieni.

    Hermannstadt - Oțelul (luni, ora 17,30) Nu cred că gazdele s-ar putea împiedica de metalurgiști. Gălățenii au probleme de valoare, de bani și în mental. Greu să-și revină. Sibienii tocmai joacă din ce în ce mai bine.

    Poli - Farul (duminică, ora 18) Ieșenii și noi, ăștialalți, care n-am votat până la ora jocului o mai putem face după terminarea acestuia. Meciul în sine nu se anunță cine știe ce spectaculos, dar poate ne fac jucătorii celor două echipe o surpriză. Calitate este. În ambele tabere.

    UTA - Slobozia (duminică, ora 13,30) Cenușăreasa etapei. Cele două loturi vin cu stări de spirit complet diferite. Gazdele au câștigat în deplasare și oaspeții au pierdut acasă. La ora la care scriu aceste rânduri nu le cunosc rezultatele din Cupă, dar ambele ar fi trebuit să aibă meciuri ușoare.

    Opriți războiul!

Le-o tragem!(?)

     Ideea în sine nu e rea. De multe ori pe aceste pagini am ocărât clasa politică din România pentru corupția din sânul ei. De multe ori am atras atenția că nivelul de cultură și educație a celor aleși să ne conducă nu este cel adecvat, principalul lor cusur fiind lipsa moralității. Aș fi fost și eu atras de o schimbare drastică, din rărunchi, a tipului de politician care să ocupe un loc pe un jilț de parlamentar, pe un fotoliu de ministru sau, la cel mai înalte balcoane, pe un tron de prim-ministru sau președinte al țării. Zic, aș fi fost și eu tentat să votez un Cristian Diaconescu sau un Silviu Zetea, oameni fără tinichele după ei, oameni al căror trecut să îl cunosc și să îl pot aprecia după propriile mele simțuri.

    Dar nu așa! Nu la întâmplare. Nu să iau de bun un nume despre care nu știu nimic, să frunzăresc câteva ultime declarații ale sale, declarații care nu spun nimic concret, sau mai bine zis spun vorbe care sunt construite ca să placă, să meargă către sufletele noastre neîmpăcate, să le incite și apoi să se folosească de voința noastră îmblânzită și modelată după propriile-i interese meschine, pentru a obține o putere care nu este dorită din orgoliu, ci dintr-un motiv mult mai sadic. O putere care să fie folosită împotriva nației din care provine. O putere care să-i ostoiască dorința de răzbunare sau plăcerea de a produce suferință. Sau poate ambele.

    Oameni buni! Nu trebuie neaparat să credeți în cuvintele mele, dar informați-vă atunci când aveți de făcut alegeri cruciale în viață, alegeri care nu vă afectează doar pe dumneavoastră sau pe dușmanii dumneavoastră, ci pe toți cei care îi iubiți sau îi veți iubi atunci când se vor naște. Nu vă bateți joc de viitorul României! Nevoia de a epata, de a ieși din marșul clasic tern și bătrânesc, v-ar putea duce pe voi și întreaga națiune spre un drum fără speranță. Ce credeți că ar face un asemenea personaj cu secretele de stat ale țării, secrete la care are acces de îndată ce și-a depus jurământul pe biblia în care doar declarativ crede? Dar cu secretele din proiectele NATO sau ale Uniunii Europene? Cum ar fi privită România de țările de pe întreaga planetă. Se spune că rușilor le place trădarea dar nu și trădătorii așa că ne-or desființa neamul.

    Spun asta pentru că un om care într-adevăr își lasă sufletul în mâinile Domnului nu poate spune într-o zi că cercu-i pătrat și a doua zi că pătratu-i cerc. Înțelegeți voi ce vreau să spun, adică din dorința de a face impresie pentru ce-i slabi de îngeri, creier, determinare sau voință recurge la aberații filozofice.

    Acest om se dovedește a fi duplicitar. Poate chiar bolnav. Pare bipolar, caz în care ar avea nevoie de un tratament adecvat, de odihnă și de îndepărtare de comunități. Asta dacă nu pleacă totul din metehne mercantile sau dintr-o răutate interioară nativă.

    Haideți să le-o tragem! Dar nu așa. Schimbarea trebuie să se producă totuși. Ea se poate produce în mai multe feluri. Extremele ar fi lent sau brusc. Dacă actualii aleși sunt din aceeași plămadă ca și foștii, s-ar putea forma o campanie de patru-cinci ani care la viitoarele alegeri să preia frâiele națiunii în componentele lor principale. Ceva în sensul celei încercate de Nicușor Dan la București cu USB (actualul USR) care a eșuat datorită pătrunderii la nivel de conducre a câtorva bârne.

    Duminică nu vom alege între un bărbat și o femeie, între stânga și dreapta, între est și vest, între democrație și naționalism sau între un partid sau altul. Duminică alegem între supraviețuire și dispariție. Spun supraviețuire pentru că fără ajutorul Europei (căreia trebuie să-i cerem să ne acopere nesăbuința) nu avem cum să scăpăm de criza financiară ce cu siguranță ne paște. Spun dispariție pentru că la gradul de îndatorare pe care îl avem, Rusiei îi va fi ușor să ne acapareze.

    Varianta bruscă nu o recomand pentru că se lasă cu pierderi de vieți omenești și vedeți că pledez de aproape doi ani pentru pace. Opriți războiul!

 

„Simfonia iubirii” sub lupa mentalistului Daniel David

    Poate l-am surprins pe psihologul Daniel David numindu-l mentalist dar sper să-mi accepte dorința de a realiza o notă stilistică particulară. Ceea ce se va întâmpla pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare nu are doar un accent acut de inedit, dar conține și o doză importantă de act cultural complex, de înaltă ținută intelectuală și cu un parfum mistic incitant.

    Despre ce este vorba. Rectorul celei mai prestigioase instituții de învățământ din România, Unibersitatea Babeă-Bolyai, prof. dr. Daniel David va ține o sesiune de prelegeri de adâncă inspirație și intimă respirație pe fondul muzical al unui potpuriu construit pe realizările unor compozitori pentru care beatitudinea definită de Aristotel este o stare de fapt.

    Joi seara, de la ora 19, pe baza biletelor procurate de la sediu (42 de lei per persoană, 21 de lei pentru copii și pensionari, abonamentele nu sunt valabile), vom putea lua parte la această simbioză între artă și abstract. Programul muzical este susținut de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti la pupitrul căreia se va afla dirijorul Vladimir Agachi, cel în compania căruia psihologul Daniel David a susținut mai multe concerte sub această denumire în mai multe centre urbanistice din țară printr-un proiect dezvoltat în 2015. În trecut fondul muzical era asigurat de Young Famous Orchestra.

    Probabil că acest proiect a fost inspirat de filmul cu același nume, „Simfonia iubirii”, regizat în 2006 de Agnieszka Holland, care de asemenea s-a bucurat de prezența muzicii lui Beethoven. Daniel David și Vladimir Agachi au dezvoltat acest proiect de la an la an ajungând la Satu Mare cu următorul meniu: Uvertura „Egmont” de Ludwig van Beethoven; secvența „Mediiație” din opera „Thais” a lui Jules Massenet; tema filmului „Misiunea” regizat în 1986 de Roland Joffe, temă denumită Gabriel's Oboe și aparține compozitorului italianului Ennio Morricone; uvertura operei „Flautul fermecat” a lui Wolfgang Amadeus Mozart; piesa de inspirație divină „O noapte pe muntele pleșuv” a lui Modest Mussorgski; pentru final a fost ales dansul muzical oficial al Cubei în una din viziunile compozitorului mexican Arturo Marquez, „Danzon no. 5”.

    Opriți războiul!