Ideea în sine nu e rea. De multe ori pe aceste pagini am ocărât clasa politică din România pentru corupția din sânul ei. De multe ori am atras atenția că nivelul de cultură și educație a celor aleși să ne conducă nu este cel adecvat, principalul lor cusur fiind lipsa moralității. Aș fi fost și eu atras de o schimbare drastică, din rărunchi, a tipului de politician care să ocupe un loc pe un jilț de parlamentar, pe un fotoliu de ministru sau, la cel mai înalte balcoane, pe un tron de prim-ministru sau președinte al țării. Zic, aș fi fost și eu tentat să votez un Cristian Diaconescu sau un Silviu Zetea, oameni fără tinichele după ei, oameni al căror trecut să îl cunosc și să îl pot aprecia după propriile mele simțuri.
Oameni buni! Nu trebuie neaparat să credeți în cuvintele mele, dar informați-vă atunci când aveți de făcut alegeri cruciale în viață, alegeri care nu vă afectează doar pe dumneavoastră sau pe dușmanii dumneavoastră, ci pe toți cei care îi iubiți sau îi veți iubi atunci când se vor naște. Nu vă bateți joc de viitorul României! Nevoia de a epata, de a ieși din marșul clasic tern și bătrânesc, v-ar putea duce pe voi și întreaga națiune spre un drum fără speranță. Ce credeți că ar face un asemenea personaj cu secretele de stat ale țării, secrete la care are acces de îndată ce și-a depus jurământul pe biblia în care doar declarativ crede? Dar cu secretele din proiectele NATO sau ale Uniunii Europene? Cum ar fi privită România de țările de pe întreaga planetă. Se spune că rușilor le place trădarea dar nu și trădătorii așa că ne-or desființa neamul.
Spun asta pentru că un om care într-adevăr își lasă sufletul în mâinile Domnului nu poate spune într-o zi că cercu-i pătrat și a doua zi că pătratu-i cerc. Înțelegeți voi ce vreau să spun, adică din dorința de a face impresie pentru ce-i slabi de îngeri, creier, determinare sau voință recurge la aberații filozofice.
Acest om se dovedește a fi duplicitar. Poate chiar bolnav. Pare bipolar, caz în care ar avea nevoie de un tratament adecvat, de odihnă și de îndepărtare de comunități. Asta dacă nu pleacă totul din metehne mercantile sau dintr-o răutate interioară nativă.
Haideți să le-o tragem! Dar nu așa. Schimbarea trebuie să se producă totuși. Ea se poate produce în mai multe feluri. Extremele ar fi lent sau brusc. Dacă actualii aleși sunt din aceeași plămadă ca și foștii, s-ar putea forma o campanie de patru-cinci ani care la viitoarele alegeri să preia frâiele națiunii în componentele lor principale. Ceva în sensul celei încercate de Nicușor Dan la București cu USB (actualul USR) care a eșuat datorită pătrunderii la nivel de conducre a câtorva bârne.
Duminică nu vom alege între un bărbat și o femeie, între stânga și dreapta, între est și vest, între democrație și naționalism sau între un partid sau altul. Duminică alegem între supraviețuire și dispariție. Spun supraviețuire pentru că fără ajutorul Europei (căreia trebuie să-i cerem să ne acopere nesăbuința) nu avem cum să scăpăm de criza financiară ce cu siguranță ne paște. Spun dispariție pentru că la gradul de îndatorare pe care îl avem, Rusiei îi va fi ușor să ne acapareze.
Varianta bruscă nu o recomand pentru că se lasă cu pierderi de vieți omenești și vedeți că pledez de aproape doi ani pentru pace. Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu