Manevre

     Am vrut să dau titlul acestei scrieri „Masă de manevră” dar blogul meu m-a alertat că am mai folosit acest titlu prin 2009. Curios mi-am aruncat privirea în spate cu vreo 15 ani și am găsit impricinatul. Atunci masa de manevră erau spectatorii de fotbal. Astăzi voi vorbi despre alt gen de spectatori. Voi încerca să-i descopăr pe acei spectatori de până acum din viața de zi cu zi. Pe cei din tribunele politicii și ale socialului. Spun „de până acum” pentru că se pare că nu mai doresc să fie simpli privitori la balul electoral de tip mașinație și coboară în tumultul străzii implicându-se direct, cu sau fără discernământ.

    Acest „cu sau fără discernământ” nu trebuie trecut cu vederea, deoarece este chiar chintesența vremurilor la care suntem martori. Martori manevrați în cea mai mare parte. Baza acestui „cu sau fără discernământ” este educația și nu puterea de deducție, nu inteligența. Acea educație care nu se referă doar la a-l caligrafia pe „a mare de mână” sau a răspunde cu un „mulțumesc” atunci când ți s-a oferit o favoare. Este vorba de acea educație care înțelege fenomenele ce interacționează cu noi, cu mediul nostru. Este acea educație care ne face să nu fim de acord cu abstractul. Să-i descoperim tainele abstractului, să-l absorbim și să-l stăpânim.

    La acea educație, cred că am mai atins acest subiect, își aduc contribuția trei factori principali: familia, școala și mediul social. Pe lângă aceștia pot interveni o suită de alți parametri care pot modela pozitiv sau negativ educația. Acești factori sunt eterogeni. Caracterul individual sau de grup, factorii demografici, cei geografici, autoinstruirea, hazardul, voința, pofta... pot submina sau întări dezvoltarea educației.

    Dacă familia și școala scapă de sub control educația primară, atunci mediul social este cel care își pune amprenta pe dezvoltarea educațională a oricărui individ. Acest „mediu social”, din păcate, începe să fie din ce în ce mai mult reprezentat de internet, de rețelele de socializare și mai puțin de o bibliotecă, o sală de spectacole, un loc de joacă, o cabană, o crâșmă sau pur și simplu strada.

    Pentru aceste rețele sociale noi suntem doar masa de manevră. Astăzi tinde să nu mai conteze sfatul bătrânilor, organizațiile politice, parlamente și guverne, președinți de state mici și mari, masoni, iluminați, G12 (sau alte cifre), religii, inteligență artificială... Se pare că toate vor fi subjugate poftelor celor ce dețin și programează rețelele sociale.

    De ce? Pentru că pot. Pentru că educația oamenilor de pe această planetă este precară. Acum s-a întâmplat în România, dar nici pe alte coordonate geografice nu se stă mult mai bine. La noi vinovate sunt administrațiile și instituțiile statale de după '89, cele care pe lângă distrugerea economiei și a sistemului sanitar a bagatelizat și sistemul educațional. N-am fost în stare să păstrăm ce a făcut bine regimul comunist. Din dorința de a-l stârpi am distrus și căile de dezvoltare suple pe care le aveam.

    Veți spune că am fost „ajutați” în acest regres. Ne-au „ajutat” atât estul, dornic de cuceriri teritoriale, cât și vestul axat pe dominație economică. Am ales vestul. Faptul că vestul nu are componentă militară, sau cel puțin nu a avut până acum, a determinat un alt mod de a-și impune dominația pe plan economic. Ei îi spun lobby.

    Opriți războiul!