Lanțuri duble

    E ora bilanțurilor. Ultima etapă din acest an calendaristic, cea de-a douăzeci și una, s-a încheiat cu trei victorii ale gazdelor și numai două ale oaspeților. Mai trist este că 9 echipe n-au dat gol. Cele 14 realizări, șapte de către gazde și alte șapte ale oaspeților, aparținând doar a șapte dintre competitoare. Se pare că cifra 7 e la putere. Sepsi - „U” 0-0 sub semnul neputinței; Hermannstadt - Farul 0-0 amărât; Buzău - Univ. Craiova 0-2 când e să se ducă pe apa Sâmbetei sau sâmbăta să se ducă pe apa Buzăului; Petrolul - Slobozia 2-1 fără putere; CFR - Oțelul 3-2 natural; Dinamo - Rapid 0-0 în meciul temerilor; UTA - Botoșani 2-0 descătușat; Poli Iași - FCSB 0-2 normal.

    Am studiat un pic clasamentul și am încercat să scot în evidență superlativele (succesele și eșecurile) acestei toamne fotbalistice. Zic toamnă chiar dacă maratonul a început în sezon estival și s-a terminat sub nămeți. Cele 21 de etape parcurse reprezintă ceva mai mult decât două treimi din sezonul regulat al campionatului.

    „U” și FCSB conduc la numărul de victorii obținute, fiecare reușind câte 10. În timp ce ardelenii au avut 6 asemenea reușite acasă, regățenii au obținut doar 5 victorii pe teren propriu. Impropriu spus teren propriu pentru că ei nu au așa ceva. De fiecare dată închiriază terenul de la federație sau de la cine se mai găsește. La celălalt capăt al performanței de acest gen se află ultimele clasate, Botoșani și Buzău, ambele cu câte patru victorii din care trei acasă.

    La numărul de meciuri egale conduce Rapidul cu 11 asemenea (ne)reușite. Frica de înfrângere de pe blazonul lui Lennon s-a transmis și pe geaca lui Șumudică, amândoi încercând mai mult să nu ia gol decât să dea gol. În subsolul clasamentului, Slobozia, Iași și Botoșani au cele mai puține meciuri încheiate la egalitate: câte 4. Nici așa nu-i bine.

    Doar Dinamo se poate lăuda cu doar trei înfrângeri. Una pe teren propriu. Și aici e impropriu spus teren propriu, dar din alte motive. Sper că mi-a reușit jocul de cuvinte. La cealaltă extremitate se află Buzăul care a părăsit terenul de treisprezece ori cu capul plecat. De șase ori în fața propriilor spectatori.

    Cel mai productiv atac este cel al CFR-ului care cu cele 36 de goluri (23 pe teren propriu), a reușit o medie de 1,7 goluri/meci. Puțin. Foarte puțin. Realizările cele mai sărace în fața porților adverse stau în dreptul atacanților de la Oțelul și Botoșani cu doar 17 goluri. În timp ce Botoșaniul a reușit 12 asemenea performanțe pe teren propriu, gălățenii n-au înscris decât de șapte ori acasă.

    În ceea ce privește apărările din nou trebuie să lăudăm „șepcile roșii”, studenții clujeni neîncasând decât 18 goluri (jumătate din ele acasă). La polul opus Buzăul a avut de 33 de ori poarta perforată, de zece ori la Buzău.

    Ultimul criteriu pe care îl scot în evidență este golaverajul. Tot cei doi poli ai clasamentului dețin „superlativele”. „U” are +14, iar Buzău - 15.

    Dacă aruncăm o privire de ansamblu trebuie să spunem că din cele 168 de meciuri disputate în 67 s-au impus gazdele, 57 s-au încheiat la egalitate și în 44 au avut câștig de cauză oaspeții. La număr de goluri înscrise conduc, cum era și normal, tot gazdele cu 226 asemenea realizări, față de doar 171goluri înscrise de oaspeți. Asta dă o medie de 2,36 goluri pe meci. Cam mică.

    Opriți războiul.