Ziceam zilele trecute despre unicitatea fenomenului Oaș. Despre tradiția care se confundă cu realitatea de zi cu noapte din această zonă mirifică a țării. Despre clop și despre ie, despre pânzătură (năframă) și despre ițari. Despre naturalețea cu care se culcă seara și se trezește în zori de zi gospodarul locului. Nu poate fi asemuită cu naturalețea altor meleaguri. Doar comparată. Nu poate fi înghesuită în norme și statistici decât de profani, de oameni fără simțul esteticului. Aici vorbesc nu numai de esteticul imaginii, ci și de cel al sunetului și al sufletului. Cel izbucnit din tăcere și vorbele pădurii, din hârșâitul joagărului și drumul prunii către tăria oșanului, pălinca.
M-a rechemat un nu știu ce din firea mea să revin pe aceste plaiuri. De fapt m-au rechemat ei, oșenii. De-i vezi nu-i poți uita. Am revenit în zi de sărbătoare. Zi cu mândrie și cu plecăciune. Zi cu vers și boace. Sânzienele au atins cu fecioria lor fiecare ie ce s-a perindat de la Biserica din Lechința (strămutată în Muzeul în aer liber al Țării Oașului) până la vâltoarea de pe apele Turului aflată în același spațiu parcă atemporal, pe fondul sonor inconfundabil al muzicii trimise către Domnul: toaca.
Apoi cântecul și dansul. De la năzdrăvenia și puritatea „Cununițelor” Mariei Carmen Sas și „Sânzienelor” Mariei Tripon până la vocea reper a Mariei Petca și popularitatea revărsată pe toate plaiurile țării a fraților Zelea cu „Oșenii” lor cu tot, toți și toate pătrund prin fiecare por al celor prezenți. Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit discuții laudative în engleză, germană și italiană. Poate că la fel de admirative au fost și vorbele din olandeză și daneză care mi-au trecut pe la ureche.
Dacă aveți timp să vă uitați peste faceboock-ul paginii noastre de pe internet veți putea simții și dumneavoastră spiritul acestei sărbători „Ie vie - poartă a trecutului spre viitor”. Pe cei foarte curioși îi invit vineri, 4 iulie, de la ora 21, pe postul de televiziune Nord-Vest TV, pentru a se bucura împreună cu mine de amintirile de la această mirifică expresie culturală la emisiunea „Incursiune în cotidian”.
Nu știu cum aș putea reda mai palpabil particularitățile acestui colț de țară situat cum nu se poate mai obișnuit. Nu-i scăldat nici de apele mării și nici pășunea alpină nu coboară până la nivelul ei, dar cristalinul lacurilor mari (Călinești, o zonă de agrement arhicunoscută sătmărenilor), mijlocii (Mujdeni, cu un contur ce dezvoltă impresionant o coroană regală) și mici (de Smarald, un obiectiv turistic mai puțin vizitat dar de o splendoare aparte), ca să dau numai câte un exemplu, și „Sfinxul” din apropierea vârfului Pietroasa (1201m) mândresc aceste plaiuri.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu