„La Bohème” - operă în concert

     „Boema” lui Pucccini nu este o operă cu greutate. Nici critica sfârșitului de secol al nouăsprezecelea, când a avut loc premiera, nu a fost foarte favorabilă. Giacomo nici nu cred că a dorit așa ceva. Trebuia să fie ceva ușor, ca de sărbătoarea pe care o elogia, Crăciunul. Totuși, sfârșitul tragic a adus acel „nu mă uita!” care a străbătut secolele și a stimulat emoțiile melomanilor, făcând ca astăzi să auzi adesea fredonând pasaje din ariile poetului de mansardă Rodolfo (tenorul Eusebiu Huțan) sau a midinetei Mimi (soprana Diana Țugui, vânzătoare într-un magazin de modă din Paris).

    Un alt cuplu care descrie uitarea și iubirea sau despărțirea și împăcarea, de obicei tratate în ordine inversă în romanele vremii, sunt pictorul de cafenea Marcello (baritonul Sebastian Balaj) și cocota Musseta (soprana Ana Stănescu). Personajele principale, în număr de șase, sunt completate de basul Corneliu Huțanu care îl interpretează pe filozoful Collin și baritonul Cristian Hodrea care a dat suflu personajului din lumea muzicii Schaunard.

    Mai multe veți afla din secțiunea rezervată reîmprospătării cunoștințelor noastre muzicale în care pentru astăzi am pregătit impresiile Wikipediei despre opera în sine și, pentru cei care ne citesc pe site, viața și opera lui Puccini. Să menționăm totuși că „Opera în concert” din această săptămână reprezintă sfârșitul de stagiune, a șaptezeci și cincea în cronologie, și că va avea loc joi, 19 iunie, de la ora 19. Pentru acest eveniment sunt valabile abonamentele cu nr. 50 sau bilete în valoare unică de 42 de lei.

 Boema

    Este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul „Scene din viața de boem” de Henri Murger (1822–1861). Premiera operei a avut loc la Torino, „Teatrul Regio”, la 1 februarie 1896, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini, aflat la începutul carierei sale.

Actul I - într-o mansardă la Paris

    Patru prieteni - poetul Rodolfo, pictorul Marcello, muzicianul Schaunard și filosoful Colline - își împart bucuriile și grijile cotidiene într-o mansardă pariziană. Este ajunul Crăciunului și buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, venit să ceară chiria. Cei patru reușesc să-l gonească și decid să-si petreacă restul serii la cafeneaua „Momus”. Nevoit să zăbovească acasă câteva minute, Rodolfo primește vizita inopinată a vecinei Mimi. Cei doi se plac, își mărturisesc iubirea și pleacă împreună spre cafenea.

Actul II - în fața cafenelei „Momus” din Cartierul Latin

    Sărbătoarea Crăciunului este în toi la cafeneaua „Momus”. Mimi se integrează perfect în grupul de prieteni. Comportamentul gălăgios al Musettei, fosta iubită a lui Marcello și actuala amantă a bătrânului Alcindoro, tensionează puțin atmosfera. Musetta îl recucerește pe Marcello și totul reintră în normal.

Actul III - la periferia Parisului, lângă Barrière d'Enfer

    Mimi, nemulțumită de evoluția relației sale cu Rodolfo, se confesează lui Marcello, pentru ca mai apoi, ascunsă în apropiere, să afle adevărata cauză a atitudinii iubitului său. Grav bolnavă de plămâni, la un pas de moarte, Mimi ar trebui (în concepția lui Rodolfo) să-și găsească un protector bogat pentru a se salva. Trista despărțire a celor doi este întreruptă de inerentele dispute dintre Marcello și Musetta.

Actul IV - în mansardă

    Rodolfo și Marcello încearcă să se dedice creației, dar gândul le zboară spre iubitele lor. Veselia produsă de apariția celorlalți doi amici, Colline și Schaunard, se va stinge odată cu venirea muribundei Mimi, adusă de Musetta. Cu toate eforturile afective și materiale ale prietenilor, Mimi își dă sfârșitul în locul unde a fost fericită odinioară, înconjurată de cei dragi.

  Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini 

     Născut în preajma Crăcinului (22 decembrie) anului 1858 în localitatea Lucca din Marele ducat din Toscana s-a stins din viață 66 de ani mai târziu, pe 29 noiembrie 1924 la Bruxelles, în Comunitatea francofonă din Belgia. A fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia verismo (conform cu termenul din italiană: vero = adevărat).

       Puccini s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al domului din localitate și compusese câteva opere de calitate modestă, un psalm de penitență și câteva cantate pe teme religioase. A murit tânăr, când Giacomo avea doar 5 ani. Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea dotat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese. În martie 1876 asistă în orașul Pisa la o reprezentație cu opera Aida de Giuseppe Verdi și din această clipă visează să devină compozitor de opere. În același an compune un preludiu simfonic, doi ani mai târziu un „Motet” și un "Credo", cu a căror execuție obține un oarecare succes. În toamna lui 1880 pleacă la Milano, unde, cu sprijinul financiar din partea reginei Margherita a Italiei, se înscrie la Conservator, avându-l ca profesor pe Amilcare Ponchielli.

    Pe 31 mai 1884 are loc la Teatro Dal Verme din Milano premiera primei sale opere, „Vilele", cu care recoltează succes din partea publicului și a criticii. După o muncă asiduă de câțiva ani, i se reprezintă la Teatro alla Scala din Milano opera "Edgar", de data aceasta fără vreun succes deosebit. Șase ani mai târziu, pe 1 februarie 1895, obține un succes triumfal cu opera "Manon Lescaut", executată în premieră pe scena teatrului Regio din Torino.

"Tosca" - Afișul pentru premiera din 14 ianuarie 1899 la Teatro Costanzi din Roma

Turandot - Afișul pentru premiera postumă a operei la Teatro alla Scala din Milano, 25 aprilie 1926

Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei Boema (La Bohème), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: „La Bohème nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuși mai târziu după o reprezentație la teatrul din Palermo și apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia. În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la Teatro Costanzi din Roma opera Tosca, în rolul titular soprana română Hariclea Darclée. Deja la prima arie a tenorului, „Armonie recondiționată”, succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, „Am trăit pentru artă”, publicul să aplaude în picioare.

    În anul 1904, Puccini se căsătorește cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio. Pe 17 februarie, reprezentarea operei Madame Butterfly la Milano se soldează cu un adevărat dezastru. Abia după o refacere a libretului și a muzicii, opera capătă audiență la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la Teatro Grande din Brescia.

    În 1910, debutează cu succes în New York la Metropolitan Opera cu "Fata din Far-West”. Dirijor este Arturo Toscanini, solist Enrico Caruso. Tot la Metropolitan Opera, va avea loc premiera pe 14 decembrie 1918 a Tripticului de opere în câte un act, Mantaua, Sora Angelica și Gianni Schicchi.

    În anul 1921, Puccini se mută în orașul Viareggio, unde începe să lucreze la compunerea operei Turandot. Opera va rămâne însă neterminată. Puccini moare la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles, la câteva zile după o operație la gât, în urma unui cancer al laringelui. Opera Turandot, în versiunea neterminată, va fi reprezentată pe 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub conducerea muzicală a lui Arturo Toscanini. În reprezentațiile ulterioare, opera va fi prezentată cu completările făcute de Franco Alfano după schițele rămase de la Puccini.

    Creația artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere. Acest număr restrâns dovedește o dată mai mult exigența artistică deosebită a compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini încă din timpul vieții sale, dăinuie până în ziua de astăzi și este în continuă creștere.

    Puccini a avut o apreciere deosebită pentru cântăreții români. L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu pentru premiera mondială a operei Edgar (rolul titular) iar mai târziu pe Hariclea Darclée pentru premiera mondială a operei Tosca (rolul titular). Aceasta din urmă i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană în actul al doilea, astfel născându-se celebra „Am trăit pentru artă”.

    Opriți războaiele!