Regatul Unit al Marii Britanii se sparge

    Prima țară vest europeană pe cale să se destrame se pare a fi Marea Britanie. Imediat după anul de cotitură, 1989, s-au fărimițat forțat Uniunea Sovietică și Jugoslavia. Cehoslovacia, prin consens, a trasat și ea o graniță între cele două culturi ale ei. Mulți spuneau, chiar trăgeau nădejde, că și România o va lua pe aceeași cale. N-a fost să fie! Singura întregire a fost cea a Germaniei de vest cu cea de est. Nu lipsit de interes este faptul că limba, după părerea mea, a fost factorul esențial care a dus la apariția a noi granițe, păstrarea vechilor hotare sau dispariția zidurilor artificiale.

   Într-un referendum care a avut loc în Scoția în 2014, cu 10% mai multă populație a votat să rămână în Regatul Unit. Recenta despărțire a Marii Britanii de Uniunea Europeană a cam întors procentele în favoarea celor care vor să se despartă în principal de Anglia, ba chiar le-a adâncit, acum fiind cu 24% mai mulți scoțieni pro „soraidh slàn” (traducere în limba galică scoțiană a fatidicului „good bye” sau „farewell” englezesc, „adio” de pe la noi) față de cei ce declară că un statu quo teritorial e mai solid.

   Regatul Unit, adică Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord, suferă și la granița maritimă unde riscul nu este așa pașnic. Oricând organizațiile teroriste de pe teritoriul insulei Irlanda pot spune „slán” păcii și pot relua tenebrele activități.

   Intervențiile publice ale politicienilor lasă și ele de înțeles că „așa nu mai merge!”. Nicola Sturgeon, premierul scoțian, lasă clar să se înțeleagă că Scoția ar trebui să-și ia soarta în mâini: „Suferim acum un Brexit dur împotriva voinţei noastre, în cel mai prost moment posibil, în mijlocul unei pandemii şi al unei recesiuni economice”. De partea cealaltă, Matthew O'Toole, membru în Adunarea Legislativă a Irlandei de Nord, este chiar mai tranșant: „Naţionaliştii moderaţi pro-europeni şi chiar unioniştii moderaţi se întreabă, în aceste condiţii, ce este Irlanda de Nord şi ce ar trebui să devină. Brexitul scoate acum la iveală chestiuni despre care se credea până acum că sunt rezolvate şi le repune pe agendă.”

   Un punct de vedere neutru, cel al Katy-ei Hayward, profesor de sociologie politică la Queen's University din Belfast, nu pare nici el mai optimist cu toată moderația în exprimare: „Practic, acest lucru (n.a. - Brexit-ul) pune Irlanda de Nord într-o postură diferită de restul UK. Astfel, cu cât Marea Britanie se îndepărtează mai mult de UE, Irlanda de Nord va avea mai multe lucruri în comun cu UE şi, implicit, cu Irlanda”.

   Actorul politic Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii, ar trebui să fie cel care declanșează un referendum în acest sens, dar știe că un asemenea gest iar încheia cariera publică (nu numai politică) și așa destul de controversată.

   

Tour de ski (I)

     Schiul, un sport îndrăgit de sătmăreni, dar nu prea popularizat de la o vreme de presa locală, a fost în copilăria și adolescența mea una din atracții. Nu neaparat schiatul. Practicam neorganizat la fel de mult și celelalte sporturi de iarnă. Schiuri, patine, sănii și crose mi-erau la fel de dragi ca și mingea în celelalte anotimpuri. Bine, schiurile erau niște lemne pe care le legam de bocanci, patinele erau cu ghivent prinse uneori de pantofi pe post de ghete, săniile mi le confecționa un nene iar crosele le improvizam din lețuri. Ce? Vara nu foloseam tocătorul pe post de rachetă de tenis și cutiile goale de conservă pe post de minge?

   Schiul fond a fost întotdeauna o cenușăreasă a schiului. Faptul că la schii fond aparent consumul de energie este mai mare și pare mai spectaculos decât la schiul alpin face ca practicanții și nepracticanții să fie mai atașați de cel din urmă. Ce te face să crezi că dacă după vreo doi-trei kilometri de schiat pe terenuri neregulate te oprești și-ți umpli inima de priveliști cum numai pe plaiurile noastre poți vedea și apoi îți continui mișcarea, consumi mai puțină adrenalină decât plecând concentrat la fiecare slalomare după ce te desprinzi de cablul teleschiului (scuze!, am uitat că nu se mai folosește) și te orești în buza cabanei să stai din nou la rând îți aduce mai multă satisfacție? Poate doar faptul că n-ai încercat. Sau poate faptul că atunci când ai învățat să schiezi trebuia neaparat să o iei la vale...

   Să revenim la sport. În ultimii ani deplasarea pe schiuri nu neaparat de sus în jos, a adus modificări importante în ceea ce privește competițiile sportive. Micșorarea distanțelor de alergare pe schiuri și mutarea lor de pe coclauri în centre rurale sau chiar urbane au crescut spectaculozitatea lor și interesul pentru practicantul și spectatorul de sport. Genunchii mei  se opun să fac parte dintre practicanți așa că am rămas doar spectator dar pe voi vă îndemn la mișcare.

   „Tour de ski” este o compeție separată și totodată inclusă în circuitul Cupei Mondiale de schii fond. Cam așa cum ar fi „Turneul celor patru trambuline” la  sărituri cu schiurile. Anul acesta este în plină desfășurare cea de-a cincisprezecea ediție. Competiția constă într-o serie de concursuti separate de schiat pe diferite distanțe (anul acesta doar probe de sprint, 10km, 15km și cățărare) și stiluri (clasic - cu păstrarea tot timpul paralelă a schiurilor sau liber - pas de patinaj).

     În ziua de Anul Nou a început la Val Müstair (Elveția) cea de-a 15-a ediție a spectacolului „COOP FIS Tour de Ski de la Gruyère AOP”. În condiții de pandemie sunt doar trei „gazde” de tur cu un total de opt zile de curs programate în perioada 1-10 ianuarie 2021. În ciuda provocărilor, toți organizatorii au stabilit protocoale de sănătate aprobate și sigure, care sunt implementate în toate aspectele din jurul evenimentului. Un punct major este de a organiza toate evenimentele fără spectatori și de a limita numărul de sportivi. Cu toate acestea, restricțiile nu vor avea niciun impact asupra calității curselor. 

   Startul se va da la Val Müstair, orașul natal al lui Dario Cologna, care face parte din Turul de schi pentru a cincea oară! În circumstanțe speciale (nu poate fi organizată nici o aniversare oficială) organizatorii au venit cu un cadou special „Trofeul Val Müstair”- un premiu suplimentar în valoare de 5.000 franci elvețieni, ce va fi câștigat de sportivul(a) care conduce în Tour de Ski după primele trei curse din Val Müstair.

    La Toblach, în Tirolul de Sud, în condiții de zăpadă perfecte așa cum ne asigură organizatorii, există o bază solidă pentru viitoarele evenimente de clasă mondială care vor fi testate. Aici va fi cel de-al doilea popas al „Tour de ski” în acest an.

    Val di Fiemme este  localitatea în care, în ultimii ani, s-a terminat Tour de Ski printr-o cățărare pe pârtia pe care în mod tradițional se defășoară curse de slalom și slalom special în schiul alpin. Și în acest an spectacolul „COOP FIS Tour de Ski de la Gruyère AOP” are loc în Fiemme pe Alpe Cermis, unde vor fi încoronați câștigătorii Turului de ski.

 

Tour de ski (II)

 

 

    Hai să ne familiarizăm cu ce înseamnă cele 15 ediții de până acum ale variantei masculine a „Tour de ski”. Cine?, ce?, când?, unde?, de câte ori?, cum?... sunt întrebări la care în cele ce urmează încerc să vă dau răspunsuri. Numai la întrebarea de ce? nu vă dau nici un răspuns. Nu de alta da' să nu vă jignesc. Recunosc că eu nu prea am avut satisfacții de suporter în principal pentru faptul că nu prea au fost români (doar Pepene a fluctuat în peisaj) și pentru că țările latine nu prea excelează în domeniu chiar dacă Alpii se întind și peste Franța și Italia iar Pirineii domnesc în Spania și cochetează cu Franța.

    Prima ediție a avut loc la cumpăna dintre 2006 și 2007. Au fost nouă câștigători diferiți ai competiției. Atât Norvegia, cât și Elveția au câștigat clasamentul final de patru ori. Rusia a sărbătorit trei victorii generale, Republica Cehă două și Germania o dată obținând restul victoriilor. 

   Dario Cologna (4), Martin Johnsrud Sundby (2) și Lukáš Bauer (2) sunt singurii bărbați care au câștigat Turul de schi de mai multe ori. Petter Northug (13) deține recordul masculin pentru cele mai multe victorii de etapă din Tour de ski. Serghei Ustiugov se află pe locul al doilea cu nouă victorii de scenă. 

   Val Müstair va găzdui etapele de deschidere ale Turului de schi pentru a doua oară, după ediția 2016/17. Ustiugov a câștigat prima etapă, sprint-ul liber, la 31 decembrie 2016.

   Toblach a găzduit etapele Tour de Ski în 11 din ultimele 12 sezoane (inclusiv 2020/21), singura excepție în această perioadă a fost ediția 2017/18.

   Val di Fiemme este singurul loc care a făcut parte din Turul de schi în toate cele 14 ediții anterioare. Rusul Alexander Bolșunov ar putea deveni al doilea om care a câștigat Turul de schi în sezoane succesive, după ce Dario Cologna a obținut acest lucru în 2011 și 2012.

   Anul trecut, Bolșunov a obținut o singură victorie de etapă: urmărirea de 15 km în ziua de Anul Nou la Toblach. Aceasta marchează prima și singura sa victorie (de până ieri când s-a încununat a doua oară) de etapă în Tour de ski.

   Andrew Young și Andrew Musgrave speră să scrie istorie pentru Marea Britanie, deoarece ar putea deveni primii câștigători britanici ai unui eveniment de Cupa Mondială în acest sport. Ambii sportivi au terminat pe locul doi într-un eveniment de Cupa Mondială: Young în sprintul liber de la Dresda, pe 19 decembrie, iar Musgrave în urmărirea de 15 km liber în finala Cupei Mondiale 2016/17 din Quebec.

    Un total de 11 țări diferite au câștigat un loc pe podium într-unul dintre turneele menționate anterior. Ultima țară „nouă” care a înregistrat un top trei în turneu a fost Finlanda în 2016/17: locul trei obținut de Matti Heikkinen în turul de 3 zile. Rusia are patru feciori în primii cinci ai Cupei Mondiale la probele de distanță (exclusiv sprint) 2020/21: Alexander Bolshunov, Andrey Melnichenko, Ivan Yakimushkin și Alexey Chervotkin îl încadrează simetric pe Andrew Musgrave.

   Federico Pellegrino ar putea deveni al doilea schior masculin italian care a terminat pe podium într-unul din cele cinci Tours, după locul trei al lui Georgio Di Centa atât în ​​Turul de schi, cât și în Finala Cupei Mondiale din sezonul 2007/08. Cel mai bun rezultat personal al lui Pellegrino într-unul dintre Tours este locul al șaselea în finala Cupei Mondiale 2018/19 din Quebec. Nu a terminat Turul de schi în niciuna dintre cele nouă participări anterioare și probabil că nu-l va încheia nici anul acesta deoarece proba de câțărare nu face parte din planul său de muncă. Pellegrino a câștigat trei etape în Turul de schi, ambele în proba de sprint stilul liber (2014/15, 2015/16 și anul acesta).

   Singurul schior de fond din Franța care a câștigat o cursă în Cupa Mondială este Vincent Vittoz, care a ieșit învingător în finala Cupei Mondiale 2007/08 de la Bormio. Cel mai bun rezultat francez pentru „Tour de ski” este un loc patru obținut de Manificat în 2016/17. Același Manificat a obținut ieri tot locul patru în cursa de 15km stil clasic de la Val Müstair.

 

   G. Ruia

Pe 8 februarie se redeschid școlile?

 

    Astă vară, spre toamnă așa, am fost amenințați că școlile se vor redeschide abia pe 11 ianuarie. Au îngălbenit frunzele, s-au copt poamele, am votat, au picat frunzele, au prins conținut nou țoiurile și pocalele, unii iar am votat, am tăiat porcul, l-am și trecut peste an și uite că 11 ianuarie nu mai e pe voia divanului.

    Sorin Câmpeanu, ministrul educației lasă să se înțeleagă că 8 februarie va fi data când grădinițele și clasele primare vor primii ceea ce avem mai sfânt pe lumea asta: copiii. Dacă pentru clasele gimnaziale și cele liceeale importanța revenirii la normal este evidentă și necesară, pentru clasele primare și educația preșcolară este crucială. Îngrijorarea bucureșteanului (de viitorul ex-ministru este vorba) în acest sens este atrofiată de conviețuirea cu pandemia.

   Faptul că s-a descoperit vaccinul, am mai pedalat pe ideea asta, e un lucru bun, dar nu suficient. Vaccinul doar previne nu vindecă. Trebuie descoperit tratamentul ca să scăpăm de monstru. Sper că nu se procedează ca în restul descoperirilor (inovații și invenții) tehnologice din ultimii 50 de ani. Adică, ascundem că am descoperit viitorul viitorului pentru ca viitorul să fie amortizat.

   Până când vom avea tratamentul trebuie găsite soluții. Soluții pentru muncă, soluții pentru conviețuire, soluții pentru relaxare, soluții pentru soluții... dar mai ales soluții pentru educație. Alfabetizarea asta anacronică care ne învață să citim fără să știm a scrie sau să scriem fără a înțelege ce citim nu ține de 11 ianuarie sau de 8 februarie. Un sfat în această direcție ar fi cel dat de Adrian Păunescu în urmă cu ceva timp și în alt context (sau nu) „Luați-vă-n brațe copiii(!)...”.

 

 

 

 

 

 

Platina

    Platina bate aurul, așa că și „Partida latină” bate „Alianța pentru Unirea Românilor”. Bine dar aurul ni l-au luat rușii și platină nu avem!? Complicate sunt căile metalelor prețioase. Prima oară când am fost la Roșia Montană mă invitaseră canadienii. Am primit două zile o educație panamericană despre prezentul și viitorul industriei extractive a metalelor prețioase de pe glob. Apoi mi-au dat un costum din acelea de la aselenizare (cred că erau bune și acum în pandemie) și m-au coborât în minele romane. După vreo 40 de minute de colindat pe diverse paliere din inima Apusenilor am aflat de ce toate drumurile duc la Roma. M-au readus la lumina soarelui și mi-au studiat cătătura să vadă ce-am priceput.

   A doua oară, la câteva luni distanță, m-au invitat la Roșia Montană ai noștri. După trei zile de educație istorică am coborât iar în mină. În teniși, pantaloni scurți și tricou. De data asta am mers doar printr-un culoar lung de peste 100 de metri, tot în măruntaiele Apusenilor, pe pereții căruia se vedeau urmele de țiuri, crisne și crampe lăsate de moții noștri în timp ce murmurau „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă!”.

   Nici urmă de vreo pepită. Uite așa am ajuns la concluzia că AUR-ul e o minciună. O himeră bună de ademenit mireanul și clericul deopotrivă. Da' să trecem la ale noastre. Să revenim la suprafață. La gazon și/sau zăpadă pe alocuri. La mingile noastre ce ar putea fii nu numai rotunde ci și portocalii. Derby! Ăsta merită scris cu y că tot îmi spune cineva că nu ambele echipe sunt românești. Sărbătoarea va fi în Gruia, combatanții sunt cei ce Fac Ce Spune Becali și cei Ce Fură în România. Bineînțeles că fură are infinitivul a fi (sâc!). Dacă s-ar băga Becali numai o țâră la echipă precis c-or pierde.

   Un alt meci important pentru partea superioară a clasamentului este la Arad unde textiliștii se întâlnesc cu oltenii cu facultă. N-or fi goluri prea multe dar sper într-un rezultat pozitiv pentru „ai noștri”. Multe goluri or fi probabil la Mediaș, unde sâmbătă, la chindie, două echipe, Gaz Metan și Sepsi, fără ani și fără griji, ar putea da drumul la fotbal. Aș pleda pentru megieșii comunei Bazna, că tot e considerată localitatea din centrul României.

   Sâmbătă, după chindie, joacă Chindia. În calitate de gazde. Cu Viitorul lui Rednic. Nu le-o fi ușor nici unora, nici altora. Știe cineva cine este Marin Anastasovici? Vă spun eu. Este stadionul din Giurgiu pe care se joacă. Înainte de chindie, la Clinceni, își dau examenul argeșenii. Nu, nu pentru șofat. Carnetele le obțin ei în altă parte. Aici vin la Academica.

   Tot la Mediaș, pe terenul frământat în ajun de localnici, sibienii de la Hermannstadt i-a invitat pe volintirii din Voluntari la o horă. Sau la o bătută? Îngrijoratele etapei sunt Astra și Poli care au drum lung și bani puțini. Nu-i bai că nici gazdele din Botoșani, respectiv din Ștefan cel Mare n-o duc bine cu mălaiul. La unii n-a crescut păpușoiul, iar la ceilalți maiz-ul s-a dat pe peseta în loc de Euro.

  

Destructurarea structurilor structurate pe structuri stricte

  Dezambiguizarea titlului s-ar dori cam așa: „Desființarea formațiunilor concepute pe componente inflexibile”. Bineînțeles că este o lemă. Aș fi preferat să fie o axiomă sau cel mult un postulat. Dispariția rigidității, ca și cea a frigidității, ar fi un pas înainte în instaurarea sapienței generale. Cu alte cuvinte adaptarea și emoția sunt elemente absolut necesare înțelepciunii în general și înțelepților în particular.

   Nu, nu este vorba despre politică. Nici depre cultură. Vorbeam așa, în van, despre negociere, despre o combinație a politicii cu cultura. Despre viață. Am putea vorbi și despre un liant care să întrepătrundă cele două noțiuni. Ce ziceți despre civilizație? Ar putea fi un liant? Măcar acum, în mileniul trei. Am putea năzui spre un trai rafinat?

   E greu! Cum spune și prietenul meu Dan băcăuanul. Ce-i prea lung, prea dezvoltat, plictisește. Mai bine spus trece de capătul răbdării. Două-trei idei neduse la bun sfârșit care lasă pe fiecare să le dea interpretarea pe care și-o dorește, sau o pricepe, și gata: schimbăm pagina. Altă pagină, altă „copertă” (fb)! Până nu de mult fb însemna „foarte bine”, acum...

   Celor care nu suportă fotbalul până aici le-a fost drumul. Maradona... ce fotbalist de excepție! Maradona... ce caricatură de antrenor! Maradona... ce mizerie de om!  Dar să trecem la mizeriile noastre. Ăla măcar iubea fotbalul. La noi se perindă pe la echipe și în federații, în funcții cheie, aproape numai fripturiști. De fapt este o prelungire a sistemului politic și administrativ. De scăpat n-o să scăpăm. Poate doar i-om mai rări. Vorba aia: roșiile galbene sunt verzi!

   O favorită (FCSB) și o surpriză (UTA) au onoarea să dispute sâmbătă, de la nouă jumate, derbiul etapei a douăsprezecea pe Arena Națională înțesată de scaune goale. Cred că va fi un meci frumos nelipsit de surprize. Surpriza, semisurpriza sau rezultatul normal va fi dată de absența, prezența parțială sau prezența lui Man și/sau Tănase. Un alt duel important se va desfășura luni, la Craiova, în închiderea etapei, unde alți ardeleni, medieșenii Alceus, Baco, Cardoso, Junior, Chamed... după ce au fost mușcați de colții lui Colțescu (2-3 cu Steaua) vor să adâncească rana deschisă de Clinceni, Chindia și Botoșani în mândria oltenilor sadea Mamut, Ofosu și Pigliacelli tocmai pe modernul Ion Oblemenco.

   În deschiderea etapei, vineri, academicienii vor confirma probabil pe stadionul Anghel Iordănescu forma de excepție a lor (patru victorii consecutive) și de toată jalea a gazdelor din Voluntari (patru înfrângeri în ultimele cinci etape). Cam de aceeași amplitudine va fi probabil și victoria Oltului (că nu-i corect a spune Sepsiului) din Sfântul Gheorghe în fața celor veniți din orașul dintre Sitna și Dresleuca (Botoșani), cu diferența că aici favoriți sunt gazdele.

   Duminică, cu conștiința împăcată că am votat, ne așteaptă la Iași noua față a CFR-ului după divorțul pe cale amiabilă de Dan Petrescu și schimbarea la față ce o aduce Rednic la Ovidiu (Viitorul) în confruntarea cu echipa din Sibiu. Cenușăresele etapei sunt jocurile de la Giurgiu și Pitești unde luptă pentru emancipare Astra cu Chindia, respectiv FC Argeș cu Dinamo.

    

Recital dedicat „Zilei Naționale a României” la Filarmonica Dinu Lipatti

 

     Bucovineanul Ciprian Porumbescu (în cei doar treizeci de ani de viață, 1853 - 1883), bucureșteanul Angheluș Dinicu (1838 - 1905) și gălățeanul Lucian Moraru, contemporanul nostru, sunt trei ambasadori ai românismului pe note muzicale. Faptul că ei pot fi audiați în direct pe pagina electronică filarmonicasm.ro și fb, joi 3 decembrie, de la ora 18,30, este o onoare și o mândrie pentru orice sătmărean.

 

  Cvartetul FOURever al Filarmonicii Dinu Lipatti va reda cele mai sugestive trăiri ale folclorului românesc în muzica adevărată. De la Ciprian Porumbescu a împrumutat nemuritoarea „Baladă” adaptată de Lucian Moraru pentru cvartet de coarde, „Trei piese românești” al cărui aranjament muzical îi aparține regretatului clujean Mugurel Scutăreanu și „De când ne-a aflat mulțimea” (aranjament Marius Lengel) din care parcă a fost decupată vocea țiganului Zavaidoc (Marin Teodorescu pe numele său real).

 

 

 

   Din creațiile lui Angheluș Dinicu, bunicul dirijorului Sile Dinicu, nu putea lipsi „Ciocârlia” (aranjament gălățeanul Lucian Moraru) și „Suita Transilvană” (adaptare a băimăreanului Marius Lengel). Surprinzătoare este suita populară „Borșa” a lui Lucian Moraru ca o punte peste ani a spiritului românesc reflectat pe portative.

   Cred că este inutil să mai reamintesc pentru cunoscători componența binecunoscutului cvartet de coarde sătmărean FOURever, dar pentru că aceste rânduri nu se adresează doar melomanilor veterani ci și acelora în devenire iată-i pe cei patru vrăjitori ai arcușului: Alina Mihalca Mija și Emoke Kovacs (ambele vioară), David Budean (violă) și Dan Cătuna (violoncel).

  De remarcat că FOURever, în scurta sa istorie, a susținut nenumărate concerte în țară și străinătate. Pe mine totuși m-a impresionat apetența lor de a promova muzica de bună calitate în săli și orașe neobișnuite cu aceasta. Reprezentațiile lor în localități ca Tășnad sau Gherla, ori diferite săli din Carei îmi susțin cele spuse.