Nu visez. Chiar s-a intamplat pe un teren de fotbal. Teren normal de 100m lungime si 64m latime (dimensiuni ideale si agreate de International Board). Si portile erau regulamentare, 7,32 x 2,44 mp, nu ca cele de la Tulcea de-a stat motanul in coada, crucindu-se la munca voluntara depusa cu abnegatie de portarii (nu cei de langa casele de bilete) formatiei de la buza Deltei. Chiar si mingea era rotunda si jucatorii aveau prietene si inima pe stanga. Doar ca erau la prima lor dragoste. Uneori inchipuita. Mamele si tatii, cei care au avut bani sa mearga pana in Israel, i-au privit cu ochii umezi si sperante pe odraslele lor. Adolescentii de nici 17 ani, strigati pe nume si porecle de Burchel pentru a le povesti tintarul, mecanismele si traiectoriile, i-au cam facut de rusine pe astia ce deja castiga. Bani, nu jocuri. Il mai tineti minte pe Lucian Burchel? In '86, la 22 de ani debuta in echipa nationala. la un an distanta de leatul sau, Lacatus si Belodedici. Astia au ars mai parfumat.
Sa revenim la Patrick, David si Benzar, autorii golurilor (2, 2 respectiv1). Miza o reprezenta calificarea in turneele de elita pentru a participa la europenele din Germania. Mai au de tras cu gazdele ca-n primul meci s-au legat invers la sireturi si le-au dat danezii trei boabe. Un egal ar fi suficient. Cati oare sunt baieti de bani gata? Cati vor ajunge la nationala mare? Cati vor asculta imnul Ligii Campionilor de pe gazon?
Eheei...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu