Nu înţeleg de ce nu mă înţelegeţi că vă înţeleg că mă-nţelegeţi, dar vă-nţeleg că mă-nţelegeţi când nu vă înţeleg de ce nu mă înţelegeţi. Mă înţelegeţi?
Ce ţi-e şi cu înţelesurile astea? Mai ieri îi sărea lumea în cap lui Şumudică pentru că a folosit forţat termenul "fortuit". Întâmplător mai alaltăieri nici ei nu ştiau sensul corect al cuvântului. Noroc cu reclama pentru nu ştiu care cognac care i-a dumirit. Pe mine cuvintele încrucişate m-au salvat de la o asemenea catahreză cu ani în urmă. Piaţa de vechituri din cotloanele minţii mele v-ar putea plictisi cu alte şi alte forme de înţelesuri transferate, dar nu cred că au foarte mare legătură cu fenomenul sportiv.
Ce-aţi zice să disecăm termenul suporter? Oare nu vine de la a suporta? Cine să suporte? Noi care trebuie să ascultăm o sumedenie de injurii şi necuvinte din partea turmelor de.. (era să spun suporteri)? Ei care găsesc cu cale că refularea de la meciuri nu mai constă doar în mâncatul de seminţe şi stuchitul cojilor pe gulerul celui din faţă? Telespectatorii care dau sonorul mai încet atunci când portarul oaspeţilor trebuie să degajeze o minge de la 6 m? Eu credeam că suporterul trebuie să suporte doar nerealizările echipei favorite. Să o încurajeze. Să treacă peste ele. Să viseze că mâine va fi mai bine şi să se bucure din '67 şi până în '99 o singură dată. Cârcotaşii o să-mi spună că Rapidul a luat campionatul şi în 2003. Toate regulile au şi excepţii.
Aşadar avem vacanţă. O vacanţă care mă face să slalomez printre clasamente. Părerea mea este că Brăneştiul nu este destul de jos şi că Năvodariul şi Chiajna sunt prea sus. Asta e! De când tot scriu despre ruralizarea fotbalului prietenul meu, Alin Buzărin, nici nu mai îmi răspunde la telefon. Voi suporta asta. Ceea ce nu voi suporta este gândul că iar vom avea meciuri de prim rang, uneori jucate nu numai îndârjit, ci chiar frumos, spectacular, în faţa unor gradene cu maxim 2-3000 de spectatori. Titlul câştigat de Urziceni acum un an este o înfrângere a fotbalului românesc. Mă înţelegeţi?
Cât urăsc întrebarea asta, mă-nţelegi!?
Ce ţi-e şi cu înţelesurile astea? Mai ieri îi sărea lumea în cap lui Şumudică pentru că a folosit forţat termenul "fortuit". Întâmplător mai alaltăieri nici ei nu ştiau sensul corect al cuvântului. Noroc cu reclama pentru nu ştiu care cognac care i-a dumirit. Pe mine cuvintele încrucişate m-au salvat de la o asemenea catahreză cu ani în urmă. Piaţa de vechituri din cotloanele minţii mele v-ar putea plictisi cu alte şi alte forme de înţelesuri transferate, dar nu cred că au foarte mare legătură cu fenomenul sportiv.
Ce-aţi zice să disecăm termenul suporter? Oare nu vine de la a suporta? Cine să suporte? Noi care trebuie să ascultăm o sumedenie de injurii şi necuvinte din partea turmelor de.. (era să spun suporteri)? Ei care găsesc cu cale că refularea de la meciuri nu mai constă doar în mâncatul de seminţe şi stuchitul cojilor pe gulerul celui din faţă? Telespectatorii care dau sonorul mai încet atunci când portarul oaspeţilor trebuie să degajeze o minge de la 6 m? Eu credeam că suporterul trebuie să suporte doar nerealizările echipei favorite. Să o încurajeze. Să treacă peste ele. Să viseze că mâine va fi mai bine şi să se bucure din '67 şi până în '99 o singură dată. Cârcotaşii o să-mi spună că Rapidul a luat campionatul şi în 2003. Toate regulile au şi excepţii.
Aşadar avem vacanţă. O vacanţă care mă face să slalomez printre clasamente. Părerea mea este că Brăneştiul nu este destul de jos şi că Năvodariul şi Chiajna sunt prea sus. Asta e! De când tot scriu despre ruralizarea fotbalului prietenul meu, Alin Buzărin, nici nu mai îmi răspunde la telefon. Voi suporta asta. Ceea ce nu voi suporta este gândul că iar vom avea meciuri de prim rang, uneori jucate nu numai îndârjit, ci chiar frumos, spectacular, în faţa unor gradene cu maxim 2-3000 de spectatori. Titlul câştigat de Urziceni acum un an este o înfrângere a fotbalului românesc. Mă înţelegeţi?
Cât urăsc întrebarea asta, mă-nţelegi!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu