Nu, nu vreau să vă spun despre faptul că Schengen este doar o mică localitate pe râul Mosel, în sud-estul Luxemburgului, la graniţa cu Germania şi Franţa. Nici nu vreau să vă aduc aminte că Băsescu le-a tăiat maul tocmai acestor vecini la-mpărţeala hatârurilor. Asta ştim deja. Ştim şi că riveranii s-au dus ad-hoc cu jalba-n proţap la divanul Europei. Om trăi ş-om vedea ce cusururi s-or scurge.
Nu mă refeream nici la spovedania mirenilor cu gândul la bucate şi nici la sfinţenia patrafirului pe burta păcătosului. M-aş fi referit la acea taină a Crăciunului despre care cuvintele nu au rost. Nu au rost nici dacă sunt ornamental dăltuite în trupul limbii ce-o grăim şi nici ca simple serbede pe lama timpului. Aşa că...
Mi-a rămas să vă capacitez doar spre porţiile de recunoştinţă către cei care prin sport ne-au învăţat să fim mai buni, să ne dorim mai bine şi să ajungem mai departe. De aici au pornit atât legile concurenţei cât şi cele ale autodefinirii. Aşa ne-am cunoscut sterilitatea şi am stârnit creativitatea. Poate că "cel, cea, cei, cele mai..." nu este modul ideal de aţi făuri viitorul, dar este un modus vivendi al aducerii aminte.
Retrăim victoriile, dar uităm de înfrângeri şi asta nu e bine. Parafând o lege a firii am putea spune că înfrângerile dacă nu te doboară te fac mai puternic. Depinde de care parte a clopotului lui Gauss adaptat la linia vieţii te afli. La toţi ne place să credem că suntem pe panta ascendentă a acestuia şi la toţi ne place să sperăm că panta descendentă va fi cât mai lină.
Ninge! Ninge politic, ninge economic, ninge social. E criză! E criză deasă, e criză rece, e criză viscolită. Sportul tot sport este. Sport... şi nu numai!
Nu mă refeream nici la spovedania mirenilor cu gândul la bucate şi nici la sfinţenia patrafirului pe burta păcătosului. M-aş fi referit la acea taină a Crăciunului despre care cuvintele nu au rost. Nu au rost nici dacă sunt ornamental dăltuite în trupul limbii ce-o grăim şi nici ca simple serbede pe lama timpului. Aşa că...
Mi-a rămas să vă capacitez doar spre porţiile de recunoştinţă către cei care prin sport ne-au învăţat să fim mai buni, să ne dorim mai bine şi să ajungem mai departe. De aici au pornit atât legile concurenţei cât şi cele ale autodefinirii. Aşa ne-am cunoscut sterilitatea şi am stârnit creativitatea. Poate că "cel, cea, cei, cele mai..." nu este modul ideal de aţi făuri viitorul, dar este un modus vivendi al aducerii aminte.
Retrăim victoriile, dar uităm de înfrângeri şi asta nu e bine. Parafând o lege a firii am putea spune că înfrângerile dacă nu te doboară te fac mai puternic. Depinde de care parte a clopotului lui Gauss adaptat la linia vieţii te afli. La toţi ne place să credem că suntem pe panta ascendentă a acestuia şi la toţi ne place să sperăm că panta descendentă va fi cât mai lină.
Ninge! Ninge politic, ninge economic, ninge social. E criză! E criză deasă, e criză rece, e criză viscolită. Sportul tot sport este. Sport... şi nu numai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu