Dacă am să mă întâlnesc fortuit cu Dragnea pe undeva sigur îl voi privi sfredelitor și îi voi bate obrazul. Cu arătătorul. Chiar dacă nu am nici o intenție criminală (printre altele nu aș dori să-l absolv de oprobriul public post guvernare) degetul mare se plasează, firesc, în dreptul jugularei. Ochii paranoici sau calculați ai sfredelitului vor vedea doar degetul mare.
Dacă n-aș bănui că toate aceste desfășurări de situații sunt doar pentru urechi între care nu se găsesc prea multe puncte IQ mi-ar fi milă de Dragnea (repet și aici: mila este cel mai urât sentiment). Mi-ar fi milă de omul cu handicapul de a nu-și da seama că reacția celor mulți din jurul său este firească. Este ca efect al acțiunilor lui.
Dar pentru că el delirează hai să delirăm și noi. Credem că galeria stelei a fost urgent angajată în rândul jandarmeriei și cea dinamovistă trimisă la granița protestanților. Sau invers. Doar așa se explică vorba din folclor cum că a crescut nivelul de trai al bucureștenilor deoarece se livrează gazul gratuit. Credem că un plan machiavelic i-a lăsat pe cei doi jandarmi intenționat pe mâna uneia din galerii pentru că au crâcnit în front față de cealaltă. Văd că nimeni nu-și mai aduce aminte că au fost salvați de protestatari. Chiar să nu conteze?
Zbaterea USR-ului este deocamdată ineficientă, vânzoleala din PNL nu are efecte benefice, expectativa UDMR-ului nu mai este lăudabilă nici măcar în ochii maghiarilor, iar în opoziție restul nu prea au putere. Dacă tot suntem la ora elucubrațiilor hai să punem un păcătos într-o eprubetă să-l spălăm de toată smoala, să-i rotunjim urechile și să-l punem să-i șteargă cu șpițul turul pantalonilor lui Dragnea. Cin e să fie? Johannis? Nu-i în stare! Tăriceanu.
Ș-apoi om vedea de-i bine! Adică schimbăm corupția cu abaterea de la moralitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu