Cel mai frumos tur pe care-l cunosc este Turul Franței. Le Tour cum i se mai spune. Cel mai nociv tur pe care-l cunosc este singularul tur de alegere al primarilor. Lăsând la o parte lupta tâmpă care oferă posibilitatea unei majorități minore (sâc!) să ocupe și să se ocupe de destinul unor generații, cum se întâmplă aici la vărsarea Someșului din țară, efectul este mult mai agresiv acolo unde un grup de extremiști (din stânga sau din dreapta, sectă sau falangă de-a lui Charles Fourier, bărbați sau mai puțin bărbați, etc.) reușesc să se impună în fața unei mult prea divizate mari majorități (sâc amar). Slavă Domnului!, nu e cazul Sătmarului.
Legea-i lege. Cu legea culegi foloase. Depinde în ce parte te apleci, de unde o apuci și cât de sus o ridici. Pe 12 iunie francezii au alegeri legislative. Acestea vor da și prim ministrul lor. Cu o săptămână înainte, adică chiar în duminica ce a trecut au votat francezii din afara Franței. Să spunem de la început că în Pentagon sunt două tururi de alegeri. Adică ai posibilitatea să alegi răul cel mai mic. Răul la ei se numește NUPES (Uniunea Ecologică și Socială a Poporului Nou). Un fel de AUR nazal, graseiat.
În cele 11 circumscripții din afara Franței la prima vedere au câștigat susținătorii lui Macron, ceea ce cu siguranță nu se va întâmpla și în interiorul poligonului cu cinci laturi. Spun „la prima vedere” deoarece în 10 din cele 11 circumscripții s-a infiltart NUPES. Noroc cu „răul cel mai mic”.
Dar oare „răul cel mai mic” este o soluție? Alegerea în două tururi este cea mai bună soluție? Nu cred, dar oricum este mai bună decât alegerea într-un singur tur. La americani, cu tot sistemul lor sofisticat, împrăștiat și cernut, divizat și digitalizat, apoi compactat și ofertant, tot au scos un Trump nociv. Și cine știe?, l-or mai scoate odată. Data viitoare?
Soluția este conștientizarea clasei politice. Așa blamată cum e, a știut cât de cât să strângă rândurile atunci când pandemia sau războiul din preajmă a atentat la sănătatea și/sau siguranța omului de rând. Dar oare a învățat ceva din astea. Semnele sunt că nu. Din nou fiecare partid trage legea spre foloase proprii și fiecare membru de partid împinge legea spre foloase proprii. Asta cu trage și împinge se datorează maleabilității textelor de lege. Parc-am fi la Mecca în fața Cub-ului profetului Mahomed care te lasă să pui virgula acolo unde îți convine.
Mai avem doar doi ani până în 2024. Anul cu cu cel puțin patru rânduri de alegeri: prezidențiale, parlamentare europene, parlamentare naționale și locale. Asta dacă nu mai inventăm cine știe ce referendumuri care apar volens nolens, ca fungile după ploaie. Sper ca nu și de data asta să ne alegem cu paguba din ciuperci. Depinde de ei? Depinde de noi? Depinde de Dumnezeu?
Răspunsul este DA! Legile se adaptează acum. Astăzi. Pe ici, pe colo, câte o virgulă, pe ici pe colo câte un „și”, pe ici, pe colo câte un „dacă”, și iac-așa ne trezim că una vrem și alta obținem. Sau, mai bine zis, una vrem noi și alta obțin ei. Mai pun ei un leu în traista alegătorului, mai pun totodată un milion sieși (că-i parlamentar, edil sau tocmitor de legi) și uite așa, privind peste umăr, om trece și peste astea.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu