De ce obiectivul de căpătâi al turismului sătmărean este Castelul Károlyi din Carei?

    Ministrul care pe lângă al antreprenoriatului este și al turismului ne-a vizitat județul. Îmi propusesem să merg și eu la întâlnire. Nu vă spun de ce nu am ajuns că mi-e rușine. Am să vă dezvălui în schimb setul de întrebări pe care îl pregătisem și pentru care m-am zvârcolit în pat toată noaptea. Impropriu spus setul de întrebări, deoarece totul se reduce la o singură întrebare din care dezvolt privirea mea peste umăr din această săptămână. De ce Castelul Károlyi este capul de afiș al turismului sătmărean?

    Am toată stima și considerația pentru ceea ce s-a făcut la acest castel. De la restaurare și până la evenimentele culturale din această locație totul arată perfecționism, totul arată dragoste de cultură. Apărută în documente în secolul al XV-lea sub denumirea de Cetatea din Carei, construcția era de fapt o cetate de apărare. Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea a devenit castel, renunțându-se la fortificații și adăugând construcții cu funcții rezidențiale (arhitect Jozef Bitthauser). În tot acest timp obiectivul a aparținut unei singure și numeroase familii. Nu mi-e clar nici acum dacă astăzi familia Karoly are drepturi de proprietate asupra castelului. Dar acesta este un alt subiect pe care probabil îl voi dezvolta altădată, subiectul având ca vedetă proprietărimea de dinainte și de după războaie sau cum plătește românul ungurean la nesfârșit pe emigrant.

   Să revenim la întrebarea din titlu. De ce? De ce avem ca stindard al județului blazonul unei singure familii? De ce Oașul, Codrul, comunitățile maghiare, cele șvăbești, moții, țiganii, slovacii sau ucrainienii ar trebuii să se ordoneze sub faldurile unei singure familii? Fie ea și din Carei.

   Oare Oașul nu are nici un obiectiv turistic? Oare Codrul nu are nimic de spus în această direcție? Comunitățile maghiare a căror istorie, preocupări meșteșugărești și religie chiar dacă sunt bine reprezentate în sălile muzeale ale castelului, sunt încartiruiți unei singure familii? Șvabii nu se întreabă „Was ist das?”? Moții nu-și văd mormintele desțelenite? Țiganii mai au și acum urmele jugului pe grumaz. Oare în Carei nu sunt și alte obiective turistice cu însemnătate pentru toți locuitorii săi? Parcul Dendrologic în toată mărimea sa (inclusiv castelul) sau Monumentul Ostașului Român (Ultima palmă de pământ) ar fi două din obiectivele turistice care ar fi trebuit să reprezinte Careiul. Careiul, nu întregul județ!

   Cultura, tradiția și istoria Oașului este după părerea mea principalul punct de interes al acestui județ din punct de vedere turistic. Festivalurile folclorice de pe întreg cuprinsul județului, reprezentând punctual sau comunitar întreaga paletă de etnii, sunt o altă tentație pentru care excursionistul, fie el oltean, muntean, moldovean sau din restul Ardealului, poate fi atras în județ. Casele memoriale, manufacturile, băile termale, minunile naturii, siturile, inclusiv cele arheologice, sunt alte puncte de atracție pentru locuitorul planetei al cărui ochi, suflet și dorință sunt greu de ostoit.

   În final, fără a avea pretenția că acestea sunt singurele nebăgate în seamă, aș dori să atrag atenția asupra a două obiective care nu sunt promovate. Unul este Platanul din Marna. În Grecia, mai precis pe insula Cefalonia la Mănăstirea Sf. Gherasim, se află un platan de circa 500 de ani care, cică, ar fi cel mai înalt și cu circumferința trunchiului cea mai mare din lume. Eu zic că Platanul din Marna este mai înalt și cu circumferința la bază mai mare decât al vărului său elin. Despre vârstă vă las pe voi să aflați printr-o simplă vizita la bisericuța din Marna. Cel de-al doilea obiectiv pe care vă invit să-l descoperiți este Romanian Tripoint Monument. Va fi cam greu. Eu n-am reușit. În locul de întâlnire al hotarelor dintre România, Ungaria și Ucraina se află trei monumente distincte dar care împreună transmit un mesaj istoric. Unul pe teritoriul României, unul pe teritoriul Ungariei și unul pe teritoriul Ucrainei. Doar cel de pe teritoriul Ungariei este întreținut și ușor de vizitat. La cel al Ucrainei este mai greu de ajuns dar se vede, iar la cel al României nu se poate ajunge. Natura a năpădit cărarea și mințile celor care ar fi trebuit să se grijească de asta.

   Opriți războiul!