Cei doi protagoniști ai serii de joi, 21 octombrie (ora 19), ce vor urca pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti sunt pentru prima oară în Satu Mare. Două nume imense ale muzicii clasice contemporane, fiecare pe domeniul său de activitate, ne vor introduce în lumea muzicii franceze a ultimei jumătăți a secolului al XIX-lea și a primului sfert de secol XX. Dirijorul israelian Noam Zur și flautistul român cu cetățenie austriacă Matei Alexandru Ioachimescu sunt cele două nume proeminente care, pe baza abonamentelor cu nr. 17, pot fi aplaudate pe scena instituției de cultură sătmărene.
„Concertul simfonic”, așa cum spuneam, are în vedere doar muzica imaginată de compozitori francezi. În uvertură pătrundem în cadrul episcopal, mistic, redat nouă de Claude Debussy în „Catedrala scufundată” din „Preludii”. Mai apoi ne plimbăm prin lanul de grâu până la parcul cu platani din grădina castelului, unde orchestra ne îmbată cu parfumul „Concertino” al madamei Cécile Chaminade. În finalul primei sesiuni ne vom juca în pădurea de paltini din apropiere cu notele armonioase din „Fantezia genială” a lui Georges Bizet din opera „Carmen”.
După antract, într-o atmosferă mai sobră, ne așteaptă César Franck cu a sa
„Simfonie în re minor”, o simfonie în care se simte pe deplin principiul ciclic, principiu introdus de el în muzica simfonică și care are o arhitectură muzicală bazată pe o temă care creează o simbioză între părțile lucrării și la care se revine periodic. Noam Zur ne va afișa întreaga sa măiestrie în această lucrare de adâncă respirație. César Franck s-a născut în Belgia dar și-a luat cetățenia franceză convins fiind că el este produsul școlii franceze de muzică ale acelor vremuri.
Noam Zur
S-a născut în Israel în 1991. A fost educat în Israel, Germania și SUA și a studiat Muzică și Filosofie la Universitatea din Tel-Aviv, absolvind în 2002. Din
2001 Zur a cântat în săli de concerte importante și cu orchestre de
top din Germania, Israel, Elveția, Austria, Franța, Estonia, România,
Scandinavia și Italia. În 2006 Pierre Boulez l-a ales pe Noam Zur ca asistent, precum și consultant și dirijor pentru Lucerna Festival Academy (2006–2008).
În cadrul festivităților Capitalei Culturale Europene de la Essen a condus noile producții ale lui Henze „Elegie pentru tineri îndrăgostiți” și o versiune de concert a lui Bizet, „Pescuitorii de perle”. Sezonul 2009–2010 l-a văzut în fruntea premierei filmului „Silfida” cu Aalto Ballet Company. Noam Zur a fost dirijor rezident principal la Teatrul Aalto din Essen până în august 2010.
Angajamentele lui Noam Zur din 2010-2011 au inclus un turneu cu Kammerphilharmonie Frankfurt din Israel și debutul cu Israel Camerata, Filarmonica din Belgrad, Netania-Kibbutz Chamber Orchestra și Israel Symphony Orchestra. De asemenea, a revenit la Wiener Volksoper, deschizând sezonul 2010–11 cu „Liliacul” și în timpul sezonului de vacanță pentru „Hänsel și Gretel”.
A fost dirijorul șef al Kammerphilharmonie
Frankfurt și a fost dirijorul principal în opera din Essen și dirijor
principal de rezidență în opera din Heidelberg. Repertoriul său de operă
include „Flautul fermecat”, „Don Giovanni”, „Așa fac toate” (Mozart), „Hansel și Gretel” (Humperdinck), „Boema”, „Turandot”, „Tosca”, „Madama Butterfly” (Puccini), „Bărbierul din Sevilla (Rossini), „Aurul Rinului”, „Tannhauser” (Wagner), „Prințul Igor” (Borodin), „Carmen”, „Pescuitorii de perle” (Bizet), „Nabucco” (Verdi), „Werther” (Massenet), „Elegie pentru tinerii îndrăgostiți (Henze), „Florența din Amazon”
(Catan) și multe altele. A dirijat mai multe orchestre israeliene,
precum și Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj, Orchestra
Simfonică din Brandenburg, Filarmonica din Johannesburg, precum și
orchestre din Germania, Elveția, Austria, Franța, Estonia, România,
Scandinavia și Italia.
În
2011–2012, Zur și-a susținut foarte lăudatul debut nord-american la
Festivalul Chautauqua din New York (SUA, august 2012) și cu l'Orchestre
d'Auvergne în Franța. În
același sezon a dirijat Kammerphilharmonie Frankfurt la Festivalul
Kulturwald din Bavaria (Die Zauberflöte & Symphony concert cu
pianistul Daniil Trifonov), Orchestra Filarmonicii din Israel,
Filarmonica din Belgrad, Orchestra Simfonică a Radio Jerusalem și a
debutat cu Orchestra Simfonică din Israel și Opera Israeliană, Opera
Națională Română Iași și Opera Națională București, precum și concerte
cu multe alte orchestre din Europa.
În 2014, Noam Zur a început să facă o incursiune în domeniul compoziției și orchestrației, interpretând o parte din prima carte de preludii a lui Debussy cu Young Israel Philharmonic Orchestra
în decembrie. Alte preludii au fost interpretate de atunci în America
de Nord și Europa, premiera întregului set fiind programată pentru 2016.
Din iulie 2015 este director artistic al „Festivalului de arii de operă Tino Pattiera” din Dubrovnik (Croația) și din 2016 dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice din Dubrovnik, apoi dirijor șef (director titular 2018–2020) în Orchestra de stat argentiniană din Salta (Orquesta sinfonica de Salta). În 2022, Kenneth Woods l-a însărcinat pe Noam Zur să scrie un aranjament pentru orchestră de cameră din „Dismal Swamp” de William Grant Still. În iulie 2022, Orchestra Simfonică Engleză
a susținut premiera mondială a acestei orchestrații sub conducerea
maestrului Woods. Această orchestrație este publicată de Theodore
Presser Company.
În noiembrie 2023, Maestrul Zur a fost invitat să-și dea debutul cu Orquestra Filarmônica de Goiás din Brazilia. Alte momente importante ale anilor 2023-2024 au inclus revenirea sa la Orchestra Filarmonicii Arthur Rubinstein și un concert special cu solistul Philippe Quint la Festivalul de muzică de la Łancut din Polonia. În sezonul 2024-2025 se va întoarce de mai multe ori la Filharmonia Podkarpacka din Rzeszów, Polonia, precum și la Orchestra Simfonică Haifa din Israel. Sunt programate spectacole de debut, printre altele, cu Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare și Orchestra Filarmonicii Ploiești din România.
În iunie 2024, Noam Zur a condus premiera mondială a
versiunii sale orchestrale a lui J.-B. „Fantezie genială” de Arban cu
solistul de trompetă Fabio Brum și Orchestra Filarmonicii din Rzeszów. Alte piese din program au inclus Highlights ale CD-ului lor „Alchemy”, care a apărut în 2022 pe eticheta Naxos.
Matei Ioachimescu
Flautistul Matei Ioachimescu s-a născut in 1978 la București într-o
familie de muzicieni. A început studiul pianului la 5 ani pentru ca mai
apoi să descopere flautul, instrument la care a început să cânte de la 14 ani,
lucrând cu profesorul Vasile Gantolea la Liceul de Muzica “George Enescu” din București.
A continuat apoi studiile la “Universitat fur Musik und Darstellende
Kunst” din Viena cu profesoara Barbara Gisler Haase, de unde a obținut și diploma de master. Au urmat cursuri de specializare cu Ion Bogdan Ștefănescu, Pierre-Yves Artaud, Heidi Peter Indermühle, Virgil Frâncu si Renate Armin Greiss.
Flautistul
este invitat să predea flautul în cadrul cursurilor “Up Bow Summer
Academy” din Viena și al celor de flaut de la Bistrița. Iată cum se descrie acesta pe pagina sa de web:
„Sunt om la fel ca tine, dar am avut și norocul să am părinți care mi-au descoperit talentul muzical de la o vârstă fragedă și m-au încurajat să cânt la pian. Pe care l-am urât...
Căutând un instrument pentru a merge mai departe, am fost captivat de impactul magic al sunetului flautului asupra sufletului ascultătorului și de atunci studiam acest instrument capricios la Viena, cu profesorul Barbara Gisler, la Universitatea de Muzică. Acolo am absolvit cu o diplomă de master în arte. Profesori precum Pierre-Yves Artaud, Heidi Peter Indermühle sau Ion Bogdan Ștefănescu m-au ajutat foarte mult in dezvoltarea mea.
Ascultam înregistrările lui James Galways, acum nu mai ascult. Prefer pe Jimi Hendrix, Pink Floyd și Cecilia Bartoli. Nu mi-am dorit niciodată să fiu ceva sau altcineva, deși am făcut și alte slujbe, cum ar fi să vând bilete la concert pe stradă (job în care am eșuat absolut) sau să țin un bar (și mai rău).
Am început serios să cânt la flaut și am devenit flautist solo al Orchestrei Filarmonicii București, la care am renunțat după 8 ani pentru provocări mai mari: cariera solo și viața de artist independent. Acum călătoresc prin lume cântând muzica pe care o iubesc, de la baroc la contemporan și cross-over.
În ultima vreme, poate ați auzit despre proiectul meu numit La Vida Loca (n.r. - Viața nebună), sau despre albumul meu împreună cu pianista Cătălina Butcaru numit Lumière (n.r. - Lumină) sau chiar despre interpretarea concertului pentru flaut al lui Kalevi Aho.
Din 2020 conduc clasa de flaut, cu titlul de conferențiar, la Universitatea de Vest din Timișoara. Cânt ce îmi place, cu muzicieni care îmi plac, pentru publicul pe care îl ador. Predau cursuri de master în diferite țări. Iubesc ceea ce fac și asta mă face foarte bun în ceea ce fac. De aceea, secretarul de stat austriac m-a numit <<Ambasador al integrării>>. Și... îmi place sushi.”
Opriți războaiele!
