Debut la senectute și revenire primăvăratică la Filarmonica Dinu Lipatti

     S-ar putea să mă înșel dar cred că reputatul pianist Dragoș Mihăilescu se află pentru prima oară pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare. Nu același lucru aș putea spune despre pianista de nici 19 ani (îi va împlini două zile mai tărziu după prestația de la Satu Mare) care se află pentru a treia oară în fața publicului sătmărean. Tocmai de aceea am ales să vă prezentăm doar datele biografice ale pianistului, cele ale pianistei putându-le găsi în numărul nostru din 24 octoctombrie 2022, la prima sa vizită în municipiul nostru.

    Ei nu vor concerta împreună. Nici măcar în aceeași zi. Dragoș va urca pe scenă astăzi, 6 mai, într-un recital de pian intitulat „Forme într-un peisaj muzical” și ne va delecta cu un grup de lucrări aparținând compozitorilor Bach („Partita nr. 1” în si bemol major), Mozart („Sonata” în si bemol major), Brahms („3 Intermezzi”), Granados („Opt valsuri poetice”) și Cage („Într-un peisaj”). Datele biografice promise sunt culese și suplimentate de pe site-ul filarmonicii timișorene și vor fi afișate în secțiunea de îmbunătățire și reîmprospătare a cunoștințelor moastre muzicale. Referitor la Dragoș aș mai dori să menționez că unul din băieții săi, pianist de asemenea, poartă prenumele lui Dinu Lipatti tocmai din dragoste pentru activitatea acestuia.

    În ceea ce o privește pe Eva Garet ea va fi invitata principală a serii de joi, 8 mai, când va avea loc un „Concert simfonic” interpretat de „Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti” din Satu Mare sub bagheta dirijorului Ștefan Novak. Programul serii conține două lucrări de amploare. Este vorba de ”Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră” al lui Serghei Rahmaninov și „Simfonia nr. 38 - Praga” în re major alui Wolfgang Amadeus Mozart.

    De menționat că în ambele seri de la ora 19 melomanii sătmăreni se pot baza pe abonament. Ca întotdeauna posesorii de abonament care nu pot participa la spectacol(e) sunt rugați să anunțe casieria filarmonicii pentru a da posibilitatea și altor îndrăgostiți de muzica de calitate să se bucure de ea. Biletele se pot procura ca de obicei și în seara fiecărui concert în parte de casieria instituției de cultură.

 Dragoș Mihăilescu

    Pianistul Dragoș Mihăilescu s-a născut în Sânnicolau-Mare prin anii 50 după ce părinții săi (tata prahovean, mama din Oravița) s-au stabilit prin repartiție ca medici (chirurg, respectiv ginecolog) în această localitate de graniță. Este solist-concertist al Filarmonicii Banatul din Timișoara. A studiat pianul la Liceul de Artă Ion Vidu din Timişoara şi apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti. Din anul 1990 este şi cadru didactic asociat la Facultatea de Muzică din cadrul UVT Timişoara. Din anul 2012 deține titlul de doctor în muzică, doctoratul fiind susținut la Universitatea Națională de Muzică din București.

    Dragoş Mihăilescu s-a impus în viaţa muzicală a ţării precum şi în străinătate printr-o apreciată activitate solistică, susţinând recitaluri şi concerte cu orchestrele simfonice ale celor mai importante centre muzicale ale ţării, sub bagheta dirijorilor: N. Boboc, E. Elenescu, I. Conta, B. Hoinic, R. Georgescu, M. Haciaturian, O. Trhlik, L. Bacs, E. Simon, E. Ferraris, M. Rațiu, Gh. Costin, J. F. Antonioli, T. Nakajima, W. Cobus, C. G. Neagu, Meyr Minsky, D. Frandeș, R. Râmbu, R. Ciorei, M. Cichirdan, M. Tănăsescu, P. Oschanitzky, E. Acel, H. Selbing, Guillermo Garcia Calvo...

    Are o bogată activitate în genul muzicii de cameră. A concertat alături de violoncelista Alexandra Guţu atât în ţară cât şi peste hotare: Italia, Bulgaria, Ungaria, fosta Uniune Sovietică, precum şi cu violonceliştii Maria Ceaikovskaia şi Marin Cazacu. A susţinut recitaluri de muzică de cameră împreună cu violoniştii: Corina Belcea, Bogdan Zvorișteanu, Gabriel Croitoru, Gabriel Popa, Dorin Matea, precum și cu flautiştii: J. Yves Artaud, Alain Daboncourt.

    Alături de soţia sa, Manuela Iana – Mihăilescu, a susţinut recitaluri la patru mâini şi la două piane în ţară, în Germania, Spania, Franţa, Elveţia, Italia, Austria, Grecia, Serbia, Ungaria şi Suedia. Duo Mihăilescu a înregistrat trei CD-uri (Videoton – 1998 și Show Factory – 2006, 2008). Dragoș Mihăilescu a făcut parte din juriul unor concursuri naţionale şi internaţionale: Concursul internaţional de pian de la Braşov (ediţiile 1994, 1995) şi Concursul internaţional de pian Ella Philipp, Timişoara, 2008.

    A obţinut Premiul I la ediţiile concursului naţional din 1981, 1983, 1985, 1987, 1989, ca solist sau în formaţii de muzică de cameră. A fost premiat pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a III-a pentru vioară și pian în caracter popular românesc de G. Enescu la Concursul naţional G. Dima (Cluj-Napoca), ediţia 1985.

 

„Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră” în re minor - Serghei Rahmaninov (sursă Wikipedia)

Începutul temei de deschidere a Concertului nr. 3 pentru pian și orchestră

    Compus în 1909, Concertul nr. 3, în re minor de Serghei Rahmaninov are multe trăsături comune cu concertul precedent al aceluiași compozitor. Ambele lucrări cuceresc auditoriul prin profunzimea și intensitatea imaginilor artistice și bogăția lor melodică. În Concertul nr. 2, suflul liric este mai larg, mai amplu, pe când Concertul nr. 3 este mai plin de energie, dezvoltarea simfonică este mai dinamică și mai amplă, iar elementul de virtuozitate este mult mai puternic subliniat.

    Concertul este alcătuit din 3 părți:

1. Allegro ma non tanto
2. Intermezzo: Adagio
3. Finale: Alla breve

    Partea I - Allegro ma non tanto - începe cu o temă cantabilă de largă respirație. Tema are un aspect de continuă curgere, întinzându-se pe aproape 25 de măsuri, ca un fir neîntrerupt. Rahmaninov, asemenea lui Beethoven, lui Brahms și altor compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de limitele instrumentului - prea îngust din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi, se dezvoltă un dialog viu între instrumentul solit și orchestră, în care cea din urmă preia melodia. După o dezvoltare destul de largă a primei teme, urmează tema a doua, de un caracter liric și visător ca cel al primei melodii, întretăiată din când în când de accente patetice. Intonațiile temei principale imprimă caracterul lor desfășurării întregii mișcări, ce se încheie cu o cadență grandioasă. După cadență, urmează o scurtă repriză în care cele două teme amintite apar încă o dată, formând epilogul unei povestiri dramatice.

    Partea II - Intermezzo - este un adagio în care o melodie tristă, îngândurată, amintește de refrenele unor cântece rusești. Tema, la început senină și contemplativă, devine din ce în ce mai agitată, iar melodia pastorală capătă accentele unei declarații extatice de dragoste. Dezvoltarea ideii muzicale inițiale este întreruptă de un scurt episod, un vals elegant și grațios, care amintește tema principală din partea I a concertului. După un scurt episod de trecere cu caracter de virtuozitate urmează fără întrerupere finalul.

    Partea III - Finale - are tema principală în stil popular rusesc, captivează prin energia mișcării impetuoase, prin ritmul bărbătesc. Atmosfera de bucurie și sărbătoare se menține și la apariția celei de-a doua teme care, cu ritmica sa agitată, evocă o cavalcadă. În această atmosferă intervine subit o nouă temă lirică, pasionată, deosebit de cantabilă. După o scurtă reluare a temei principale a finalului, în orchestră apare un scherzando construit din elemente tematice ale primei mișcări, transformate într-un ritm jucăuș și capricios, ceea ce îi dă întregului episod un caracter fantastic. În repriză reapar ritmurile de marș ale temei principale și reminiscențe din partea I a concertului, după care se anunță concluzia. Asemenea finalului din Concertul nr. 2 în Do minor, ea are un caracter triumfal și grandios. Coda este construită pe tema melodiei pasionate ce intervine în mijlocul finalului.

    Simfonia nr. 38 în re major - Praga (extras dintr-un articol al lui Dan Mihai Bîrliba din Curierul Național)

     Prima prezenţă mozartiană la Praga a avut loc începând din data de 11 ianuarie 1787 şi a durat până în cea de-a doua săptămână a lunii februarie. Prilejul central l-a constituit lansarea, pe piaţa muzicală pragheză, a “Simfoniei nr. 38 în re major – Praga” în ziua de 19 ianuarie a acelui an.

    Potrivit biografului şi criticului Maynard Solomon (cartea “Mozart: A life”, 1995), la premiera acelei creaţii, Mozart a improvizat un solo la pian, care a inclus unele variaţiuni ale ariei “Non più andrai” din opera “Nunta lui Figaro”, cântate pentru prima oară la Praga cu un an înainte, la finele lui 1786 (după premiera vieneză), înregistrând un succes formidabil.

    Experţii în domeniu au evidenţiat ca o calitate incontestabilă a acestei creaţii simfonice prezentarea originală a motivului vânturilor, care avea să se regăsească ulterior în simfoniile lui Ludwig van Beethoven (1770-1827) şi Franz Schubert (1797-1828). Evenimentul muzical din acea zi – pe care Mozart însuşi o considera drept “una dintre cele mai fericite ale vieţii sale” – confirmase gradul superior de încântare artistică manifestată de publicul praghez care nu identificase până atunci un alt muzician la fel de strălucit în ipostaza simultană de compozitor şi interpret.

 

    Opriți războiul!