Top GUN

     Inutil să vă mai spun că nu se dorește o armă GUN (Guvern de Uniune Națională) pentru a readuce România pe linia de ochire, adică spre orizontul către care tindem să ajungem pentru bunăstarea noastră a tuturora. Este evident că pentru a avea bunăstare va trebui să suferim puțin. Cât de mult și cât timp vom suferi depinde de ceea ce au înțeles persoanele și grupurile de decizie din instituția prezidențială, din Guvern, din Parlament și din partidele politice în urma acestui set de alegeri ce au colorat anul 2024 și s-au răsfrânt până în 2025. Aici ar trebui să mai adaug că normal ar urma și niște alegeri pentru ăl dintâi din București.

    Cu toate că avem atâtea probleme de rezolvat (redresarea economiei, măsurile de apărare a țării, redimensionarea instituțiilor statului, refacerea imaginii țării în Europa și pe plan mondial, puterea de cumpărare a leului...) de nimic nu ne putem apuca până nu avem un nou Guvern. Cum va arăta acesta din punct de vedere al coloraturii politice și al capacității de adaptare a miniștrilor pe post depinde de abilitățile pe care le au președintele țării, primul ministru desemnat și șefii partidelor politice alese pentru formarea guvernului.

    Asta nu ne împiedică să încercăm să aducem în fața judecății voastre, fără a avea pretenția că suntem atotștiutori, avantajele și dezavantajele diferitelor posibilități de componență a fotoliilor de miniștri cu jilț cu tot. Pentru aceasta trebuie să vă reamintesc componența Parlamentului României rezultată din alegerile din 2024: PSD - 122 parlamentari (26,3%), AUR - 91 parlamentari (19,6), PNL - 71 parlamentari (15,3%), USR - 59 parlamentari (12,7%), SOS - 40 parlamentari (8.6%), UDMR - 32 parlamentari (6,9%), POT - 31 parlamentari (6,7%) și minorități - 18 parlamentari 3,9%. Ultimii, în afara faptului că sunt puțini, au și spectre politice diferite așa că nu-i mai punem la socotelile noastre ulterioare.

    După cum se vede flancul stâng al eșichierului politic este ocupat doar de PSD cu un potențial de 26,3%, cel mai mare ca și partid politic, motiv pentru care dorește să dețină postul de prim ministru. Pe flancul drept sunt dispuse PNL, USD și UDMR care au un procent total de 34,9%, pretinzând și ele postul de prim ministru. Partidele radicale sunt AUR, SOS și POT care împreună ar totaliza tot 34,9%, dar până la ora asta, declarativ, nimeni nu dorește să le aibă în Guvern.

    GUN cum spuneam nu se dorește, dar cum viitorul în general este imprevizibil luăm totuși în calcul și această variantă cu toate că mai mult încurcă decât descurcă. Avantajul unui asemenea Guven ar fi că dă posibilitatea ca între putere și opoziție să fie un echilibru, în ambele părți distribuindu-se orientări prooccidentale și proorientale. Întrebarea se pune dacă avem nevoie de așa ceva.

    Guvern prooccidental majoritar ar însemna ca procent 61,2% din parlamentari. Această cifră arată stabilitate și dă posibilitatea și unei majorități fără UDMR, dar acest lucru ar fi un sarcasm politic pentru că fără uniunea maghiarilor Nicușor Dan nu ajungea președinte. Drept e și că minoritarii nu aveau altă cale, fiind amenințați cu exterminarea în cazul în care George Simion ar fi deținut hățurile. O astfel de posibilitate (trecerea UDMR în opoziție) ar crea totuși un disconfort imens radicalilor în dorința lor de a implementa haosul, necuviința (mitocănie și obscenitate) și violența în cadrul Parlamentului.

    Un Guvern proocidental minoritar nu este de dorit pentru că oricare dintre cele trei partide puternice (PSD, PNL și USR) au dovedit de-a lungul timpului că, din opoziție, dacă li se pare lor că le avantajează politic, ar putea semna o moțiune de cenzură, ceea ce ar crea din nou instabilitate politică și retrogradarea României pe plan economic și politic în fața în principal a Europei și a SUA.

    Opriți războiul!