Confirmări!

Pentru a nu ne invineţii unghiile de la deştele mari ale membrelor lungi, ale mele şi/sau ale colegilor de breaslă, încerc să fac un abord asupra etapei care tocmai s-a încheiat, dând răspunsuri tocmai la întrebările pe care mi le-am pus înaintea începerii acesteia.

Dintre confirmările pozitive pe care le aşteptam în această a doua etapă se remarcă doar Sportul şi cu Ilijoski. Parţial cred că am putea spune că au confirmat Braşovul (chiar dacă a pierdut), Stanciu şi V. Dinu, iar bile negre avem pentru Chiajna, Dinamo, “U” şi Miclea. Să fi fost doar chestii accidentale? Mai avem de două ori câte patrusprezece reprize (plus prelungirile de rigoare) pentru fiecare în care ne vom edifica. Dintre cele care nu mi-au plăcut în prima etapă trebuie să recunosc că Steaua a jucat mult mai bine şi a meritat cele trei puncte de pe Cluj Arena. O faţetă ceva mai plăcută a arătat şi Răzvan Lucescu în condiţiile în care adversarul nu a pus prea multe probleme. Despre Bumba încă nu am cuvinte de laudă. Au câştigat însă multe aprecieri Chiricheş, B. Pătraşcu (doar pentru o unică execuţie) şi Rusescu.

Aşadar Borcea nu are butoane pentru Grigoraş. Mă bucur pentru acest antrenor că îşi poate ţine capul demn deasupra unei coloane vertebrale la fel de dreaptă ca şi cea mângâiată de palmele lui Brâncuşi. Nu acelaşi lucru aş putea spune despre doi din elevii lui, dar pentru că el îi protejează într-un fel în faţa presei (cauţionează cum le place unora, într-un fel greşit, să se pronunţe), le trec şi eu sub tăcere. Culmea! Unul nu-i român.

Chiar dacă mai mult am ascultat partida de la Cluj decât am văzut-o, mi-am dat seama că Steaua a făcut o partidă mult mai bună decât cu o săptămână în urmă. Nu ştiu în schimb ce s-a întâmplat cu “şepcile roşii”. Parcă ar fi jucat cu Dinamo!? Până la crângul dintre plopi…

Mi-a plăcut meciul de la Mediaş. Nu numai pentru că n-au dat oaspeţii primul gol, cum am atras atenţia că n-aş vrea să se întâmple, ci şi pentru ardoarea şi deschiderea cu care au abordat partida cel două angrenaje atent manevrate de diriginţii de pe bancă.

Dacă Petrolul şi Chiajna şi-au întins cefele cu prea multă smerenie sub securea ascuţită de Răzvan Lucescu, respectiv Augusto Inacio, nu acelaşi lucru au făcut oştenii lui Ştefan, care, înghesuiţi şi de înfrângerea din faţa “găştii nebune”, au mirosit tocila prea uzată a înşurubatului Dorinel Munteanu (chiar dacă nu mai are atingeri vădit pro Dinam tot nu-l cred un mare antrenor; doar de conjuncturi a avut parte în întreaga sa carieră) şi au crescut şi mai mult adversităţile din relaţia Stan – Munteanu.

Braşovul a jucat frumos în Regie, Mioveniul a jucat interesant la Astra, dar numai Sibiul s-a întors cu punct din disputele plângerii.

Confirmări?

Tocmai a început primul joc al celei de-a doua etape de primăvară când mi-am adus aminte că nu mi-am debitat elucubraţiile pentru cei care mai citesc totuşi şi alte opinii. Cred că etapa aceasta aşteptăm câteva confirmări (Sportul, Chiajna, Braşov, Dinamo, U. Cluj pe de o parte, Ilijoski, Stanciu, Viorel Dinu sau Miclea pe de altă parte) şi multe infirmări (cu Steaua, Bumba şi Răzvan Lucescu în prim plan). După cum vedeţi nu prea bate ce scriu eu aici cu cifrele, nu prea seci, ale lui Vochin.

Cel mai interesant joc al etapei este cel de la poalele Coloanei Infinitului unde Dinamo încearcă sub Poarta Sărutului să dăltuiască o altă Masă a Tăcerii în tribune. Ar fi o confirmare. Nu ştiu dacă este şi Grigoraş de acord. Rar se întâmplă ca elevii lui să lase de dorit două etape consecutive. Acum ar fi trei şi-o iarnă, dacă ne aducem aminte că pe 18 decembrie erau egalii moldovenilor lui Ştefan, tot aici, pe malul stâng al Jiului.

Deplasarea Stelei pe Cluj Arena este al doilea punct de atracţie al etapei. De data asta gazdele trebuie să confirme şi oaspeţii să infirme comportarea de cu o săptămână în urmă. Dacă citim câteva nume din cele două trupe, ar trebui să ne aflăm sub zodia tehnicităţii cu călcâiele lustruite, şireturile descheiate, gleznele debordante şi moţurile rebele. Ca în crângul dintre plopi.

Pe partea cealaltă a Carpaţilor, pe Târnava Mare, Gaz Metan şi CFR, două echipe istorice, cu cele mai multe confruntări directe prin defuncta Divizie B, se întâlnesc în ceea ce se poate spune al treilea cap de interes al etapei. Tot aşa. Una vrea să confirme, alta să infirme jocul din etapa precedentă. Ar putea fi un joc frumos dacă ţinem cont de deschiderea pe care o are Pustai către spectacol. Numai să nu dea ceferiştii primul gol...

Petrolul la Rapid (adevăratul meci istoric al etapei), Ceahlăul la Galaţi şi Chiajna la Vaslui merg, după cum arată clasamentul cam fără prea multe speranţe. Dacă despre Concordia nu mai pot spune nimic, scorul fiind de 4-0 contrafăcut (nu neaparat intenţionat de Vaslui cât de unul, Baruch, sau aşa ceva), celelalte două au şi gânduri rătăcite alimentate de deja vu-uri.

Aştept cu nerăbdare jocul din Regie unde Sportul Studenţesc şi FC Braşov vor să demonstreze că întru adevăr sunt surprizele pozitive ale ghioceilor. Mioveniul la Astra şi Sibiul la Târgu Mureş se duc să scoată câte un amărât de punct profitând de zbaterile interioare din cele două fiefuri gazdă. Din păcate nu prea văd spectacol la aceste jocuri. Sper să fiu contrazis.

La rece

Am lăsat să treacă ceva timp de la ultimul şut pe poartă al etapei a nouăsprezecea în speranţa că mă voi debarasa de prima impresie şi voi fi cât mai imparţial în comentariile pe care îndrăznesc să le dau cititorilor acestor rânduri. Între etapa a optsprezecea (singurul cuvânt din DEX care conţine cinci consoane consecutive) şi cea recent încheiată a trecut o veşnicie. Oare care ar fi fost rezultatele dacă aceasta avea loc în toamnă-iarnă aşa cum fusese prevăzut?

La Braşov Şumudică l-a doborât pe Grigoraş într-un meci în care m-am simţit stegar. Nu numai pentru că Şumi este rapidist ci, în special, pentru trecutul meu pe Tineretului şi pe zgura de lângă Cauciucul (ulterior FARTEC, azi nu mai ştiu). Remarc arbitrajul de la acest joc, comentariul echilibrat al celor de la Digi şi evoluţia echipelor care au dovedit poftă de joc. Probabil că plecările lui Chipciu şi Cristescu pe de o parte şi cea a lui Chiricheş pe de altă parte a lăsat echipele fără vedete (în cazul Braşovului şi fără lideri), dar a insuflat celorlalţi plăcerea de a juca neîncorsetaţi.

Meciul imediat următor, cel din Gruia dintre CFR şi Târgu Mureş, mi-a lăsat un gust amar. Începând de la comentatorul TV care se chinuia, cu interese ascunse probabil (atenţie! în curând arbitri nu o să mai aibă bani să îi plătească pe comentatori), să scoată basma curată un arbitraj cât se poate de părtinitor în favoarea unui Cluj ce nu s-a regăsit nici pe teren şi nici la vestiare. Văd că nimeni nu spune nimic de ofsaidul din care s-a născut necornerul de la golul gazdelor şi despre metoda de tocat mărunt un adversar cu nervii la pământ la care doar experienţa lui Ilieş şi Iencsi nu a fost suficientă. Nu a ieşit la rampă Bumba.

La Sibiu praho-giurgiuvenii nu au reuşit să îi facă pe plac lui Niculae. De când a plecat Şumi, Antonio Concencaio da Silva Oliveira arată că este doar un antrenor de conjunctură, adică nu scoate unt din piatră seacă. Tinereţea bâtrânului Miclea, adăpostit pe bancă până prin minutul 60 a debordat printr-o bară după ce a pătruns pe gazon şi un gol înainte de a părăsi iarba. Spadacio a arătat motivele pentru care a stat umăr lângă umăr cu Loci Boloni pe banca lui PAOK.

Pe Giuleşti a fost un meci care m-a durut. Chiar dacă Rapid a fost clar dezavantajată de arbitri nu consider că Balaj a arbitrat tendenţios. Mai curând campania de presă dusă împotriva Rapidului, manageriată de bani din umbră prin care unii pseudoziarişti îşi mai rotunjesc fondurile, l-au făcut pe băimărean să muşte la "plângerile" lui Niculescu (şi ale lui Surdu, ce-i drept; oare când vor ajunge bărbaţi fotbaliştii din campionatul românesc) şi să-şi propună să nu acorde penalti decât în caz de calamităţi naturale (din acelea la care nici o companie de asigurări nu se bagă). Pumnul în cap primit de Grigore de la Bornescu nu lasă loc de nici o interpretare. Mi-a plăcut faptul că a judecat cu acelaşi cap faulturile făcute atât de Grigore şi Alexa din tabăra Rapidului cât şi cele ale studenţilor Abrudan şi Cristea.

Pe National Arena, Dinamo a demonstrat că are susţinători. Scăpând de Groapa din Ştefan cel Mare unde din cauza şarlatanilor ce-şi spun galerie, ultraşi... nu a mai mers lumea la meciurile echipei favorite, s-au trezit că sunt înconjuraţi cu căldură şi conduşi către victorie. Medieşeanul Zaharia şi-a făcut iar numărul pentru a vedea cartonaşul roşu în debutul partidei. Unii zic că neintenţionat, dar de când s-a întors cineva la butoane nu mai am încredere nici în fiul meu (normal; e dinamovist).

La Ploieşti au fost două reprize total diferite. În prima un arbitraj de casă, un gol de chinogramă bazat pe două greşeli consecutive de arbitraj în favoarea gazdelor (cred eu neintenţionate şi aparţinând fiecare câte unui asistent şi nu centralului), un Raul Costin ce mai mult încurca trioul Sânmârtean - Adailton - Wesley şi un 1- 0 neconvingător. Repriza secundă a debutat cu pătrunderea reconfortantă a puştiului Stanciu pe teren, a unui Haţeganu un pic mai speriat şi mai concentrat asupra jocului şi a norocului de partea moldovenilor lui Porumboiu. Poate nu chiar meritat Vasluiul a plecat cu trei puncte de la Petrolul.

Surpriza etapei s-a produs la Mioveni. Glumesc desigur, dar gluma nu este chiar aşa de departe de adevăr dacă socotesc cele trei puncte din bagajul steliştilor faţă de prestaţia lor din teren. Dacă altădată admiram miracolul prin care Ilie Stan slalomează printre nervii latifundiarului, nevoile echipei, capriciile şi valoarea jucătorilor şi poziţionarea echipei în teren, acum nici măcar de reuşita acestuia nu poate fi vorba. Noroc, întâmplare şi banal. În două cuvinte aş caracteriza partida: rezultat fortuit.

Adevărata surpriză a etapei s-a produs la Piatra Neamţ unde nemâncaţii din Regie (dacă au mâncat totuşi ceva au făcut-o din bani împrumutaţi, că vistieria este nu numai goală ci şi părăsită) au dislocat câteva cete din oastea lui Ştefan şi le-au trimis cu gândul la Răreşoaia şi cele trei domniţe, lăsându-l pe vajnicul străjer de neam şi Poartă, Thomas Villadsen, fără de curteni prin preajmă. Un gol = trei puncte. Fără speranţe totuşi. Aviz altor amatori de senzaţii tari pe nepusă masă cu "gaşca nebună".

Am fost foarte curios de noua faţă a Concordiei Chiajna, mai ales după rezultatele surprinzătoare din meciurile amicale disputate în această iarnă. Nu sunt un admirator al pătrunderii Anamariei Reghecampf în fotbalul românesc (mă refer la modul cum a făcut-o pe când se numea Prodan, nu la faptul că reprezintă sexul delicat) şi, după cum ştiţi nu sunt nici un adept al ruralizării fotbalului românesc la nivelul primului eşalon al ţării (echipele din prima ligă trebuie să fie din oraşe cu cel puţin 100.000 de mii de locuitori pentru a avea suporteri şi susţinători pe măsură), dar trebuie să recunosc că Reghe (Laurenţiu, desigur) a făcut treabă bună, strângerea de mână pe care i-a căutat-o Dorinel Munteanu la sfârşitul partidei fiind nu numai de complezanţă ci şi sinceră.

În final o etapă cu dedicaţie: nu mai vrem Naşu' şi Corleone! Eu nici de familia ce a întunecat fotbalul românesc. Îi iert doar dacă pleacă de bunăvoie.

Clinchet

Peste doar câteva ore va începe, ceea ce sper să fie, cel mai corect şi disputat retur de campionat. Bineînţeles chestia asta cu câteva ore depinde de când citeşti aceste rânduri. Eu m-am raportat la momentul când le-am tastat. Adaug la debutul acestei noi sesiuni de postări pe blog şi pe MySport scuzele de rigoare pentru lungul interval de inactivitate pe teme sportive.
Aşadar mai sunt doar cel mult 144 de jocuri până aflăm necunoscutele acestei ediţii de campionat. Bine înţeles că pe rând vom afla prima retrogradată, poate chiar şi a doua retrogradată, cine sigur va juca etape preliminare cel puţin în Europa Legue, a treia retrogradată, cine va juca în tururile preliminare Champions League, echipele care nu mai pot năzui la Europa, dar nici nu au grija retrogradării (moment delicat în care acestea devin arbitri, sper eu, nepărtinitori), câştigătoarea Cupei României şi într-un final campioana împreună cu ultima retrogradată odată cu configuraţia finală a clasamentului ediţiei 2011 - 2012. Fără TAS, fără contestaţii şi, iar sper, fără cuplul Naşu' - Corleone.
Aşa cum v-am obişnuit în trecut am să iau meciurile în discuţie după un criteriu care vi l-am mai descris o dată: suma cumulată a locurilor pe care le deţin echipele fiecărui joc în clasamentul momentului (în ordine crescătoare), iar în caz de egalitate suma cumulată a punctelor obţinute până la data jocului (în ordine descrescătoare).
Derbiul etapei este cel de pe Giuleşti unde feroviarii aşteaptă o confirmare a laudelor care nu mai contenesc în presă după pregătirea de iarnă, iar "şepcile roşii" caută prin magazii saboţi de deraiere. Cred că va fi un meci frumos cu trei-patru goluri în ambele porţi. Fiind rapidist sper că mai multe să poposească în plasa oaspeţilor. Pe Naţional Arena liderul pleacă favorit în faţa nonconformiştilor lui Pustai, dar cred că sunt prea importante aceste trei puncte pentru gazde ca să-şi permită să le risipească prin bazinul Târnavelor. Al treilea joc cu implicaţii directe asupra podiumului campionatului va avea loc la Cluj unde cei de pe Someş se uită nu prea condescendent către fârtaţii lor de pe Mureş: CFR - Tg. Mureş un meci cu final previzibil? Îmi permit să cred că da.
La Braşov se întâlnesc două echipe cu pretenţii europene (FCM şi Pandurii), dar cred că mai interesantă va fi lupta celor doi antrenori cu rezultate excelente în ultimii doi ani: Şumudică vs Grigoraş. Petrolul şi Vasluiul se află cam în aceeaşi găleată cu meciul anterior cu specificaţia că moldovenii parcă ar avea mai multe şanse decât oltenii în meciul precedent. Steaua are la prima vedere unul din cele mai uşoare jocuri în deplasare din acest campionat şi rămâne doar să demonstreze acest lucru în faţa constructorilor de autoturisme de pe valea Aegeşelului.
Meciurile cu interes pentru evitarea retrogradării din partea gazdelor şi visuri europene în concubinaj cu spectrul ligii secunde din partea oaspeţilor se dispută la Chiajna (Concordia - Oţelul) şi Sibiu (Voinţa - Astra), iar la Piatra Neamţ Ceahlăul şi Sportul se aflăîn situaţie inversă.
Interesant este ccă podiumul joacă acasă, iar echipele clasate pe locurile 4 - 9 joacă în corpore în deplasare.

Pop, asul din deal

Născută în preajma frumoasei păduri Crăiasca, unde se mai întâlnesc conifere ce-şi pierd podoaba iarna (larice), se află de şase ani un minunat cuibuşor în calea drumeţului. Dacă la început, Vasile Pop s-a gândit cu teamă la mica lui afacere, iată că timpul, pasiunea şi chiverniseala i-au făcut pe cei de la Autoritatea Naţională pentru Turism să gratuleze pensiunea cu trei margarete. Aşezate pe dreapta, înainte de a intra în Ocna Şugatag când vii dinspre Sighet, cele trei margarete nu-ţi pot povesti singure despre grija cu care gospodarul se interesează de binele fiecărui pelerin ce-i trece pragul indiferent de a intrat pentru un ceai la vreme rea sau pentru mas. Că va sta una, două sau şapte nopţi, la plecare turistului nu poate să nu-i trecă prin cap că la venire a intrat la Popasul din Deal, iar acum, la plecare se trezeşte despărţindu-se de Pop, asul din deal.

Servicii puse la dispoziţia clienţilor: 30 de locuri de cazare (două apartamente, zece camere duble, două camere în regim de single), sală bar şi salon pentru servirea mesei (60 de persoane), terasă, bucătărie tradiţională, sală şedinţă, cablu TV, internet wirelles, parcare pentru 20 de autoturisme, tratament balnear, fitoterapie, reflexoterapie, masaj terapeutic, presopunctură, excursii la cerere cu microbus, transport şi catering la pârtiile de schii de la Cavnic, teren de tenis, plimbări cu bicicletele sau săniile în funcţie de timp şi nu în ultimul rând barbeque.

Staţiunea Ocna Şugatag este situată la o altitudine de 490 de metri având ca factori naturali de cură ape minerale clorurosodice concentrate (cele mai concentrate de pe teritoriul României) şi un bioclimat sedativ de crutare ceea ce este indicat pentru afecţiunile reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, dorsale şi/sau lombare, artroze şi poliartroze), pentru afecţiunile reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze sau afecţiuni post traumatice), pentru afecţiuni neurologice periferice sau pentru afecţiuni ginecologice.

Complementar tratamentului din staţiune, centrul terapeutic Tibuleac Plant oferă la cabinetul propriu sau la pensiune tratamente de medicină alternativă. Specialitatea casei fiind un masaj cu o cremă multiplant, producţie proprie, realizată din 36 de plante.

Ce pot eu să vă spun din experienţă proprie este că la această oră nu v-aş putea scrie aceste rânduri dacă nu ar fi fost această staţiune. În urma unui accident de maşină medicii nu i-au mai dat şanse mâinii mele drepte de a mai fi utilă. După un efort comun al cadrelor medicale de la Spitalul Judeţean Braşov şi al propietăţilor acestei staţiuni iată că mai pot face public ceea ce merită ştiut.

Tot în acea perioadă de retragere în aceste ţinuturi am descoperit cea mai frumoasă mănăstire din ţară văzută de mine (credeţi-mă, am văzut peste o sută asemenea locaşuri), Bârsana, am râs la mormintele şugubeţilor din Săpânţa, am transpirat pe cărările ce duc la Creasta Cocoşului, m-am aruncat cu gândul în hăul de sub stânca lui Pintea, am privit costumele de schi ce şerpuiau pe pârtiile de la Cavnic, mi-am încleştat mâinile pe grilajul de la Memorialul sighetean şi mi-am odihnit privirea şi gândurile în Muzeul Satului din acelaşi Sighet bucolic. Ba chiar mi-am făcut un drum şi până la Borşa, în drum poposind pe la Moisei la o întâlnire cu Vida Geza.

Amintire vie...

Amintire vie... cerşită peste tot
Aş vrea... dar nu... la tine nu mai pot
Să mă întorc naiv şi pur,
S-ascult cum cântă vântul
Şi multe să nu-ndur.

Amintire vie... ce fericită eşti
Că-n viaţa ta zglobie nu poţi să iubeşti
Decât o floare-o gâză, un joc nevinovat
O inimă de mamă
Sau basmul preferat.

Amintire vie... ce în trecut dispari
Îndură-te de mine şi-n cale îmi apari
Să mai sărut o dată blânda apă vie
Ce o emani voioasă,
Te rog... COPILĂRIE!

(scrisă pe un şerveţel în iunie 1976 la banchetul de absolvire al bacalaureatului)

Informaţia Zilei în peisajul media naţional

Informaţia Zilei reprezintă în ultimii doisprezece ani unul dintre cele mai puternice cinci ziare ale presei locale din întreaga ţară. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu termenii tehnici explicitez termenul presă locală ca fiind presa care se distribuie cu precădere pe teritoriul unui singur judeţ.

Trecând la cifre, conform Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), Informaţia Zilei s-ar afla pe locul trei la nivel naţional în ceea ce priveşte tirajul brut pe primele opt luni ale anului în curs cu o medie de 14 430 de ziare pe zi. Pe primul loc în această privinţă se situează cotidianul Unirea (jud. Alba) cu 21.063 de ziare zilnic, iar pe locul doi se situează jud. Arad prin cotidianul Jurnal Arădean cu o medie zilnică de 18.456 de copii (ziare). Nu cred că ar fi lipsit de interes să amintesc şi celelalte cotidiene din ţară care au un tiraj brut de peste 10.000 de exemplare: Renaşterea Bănăţeană (jud. Timiş) - 13.320, Jurnalul Bihorean - 13.281 şi Bihari Naplo cu 13.018 copii zilnice.

Dacă am extinde un pic acest top al cotidienelor plătite şi asupra acelora care au ca principală arie de distribuţie un judeţ, dar se extind şi asupra judeţelor limitrofe, aşa numitele ziare regionale, doar un singur cotidian ar pătrunde în topul celor mai de sus, în speţă Gazeta de Sud (în principal în jud. Dolj), cu un tiraj brut mediu în primele opt luni ale anului în curs de 20.033 exemplare.

La o privire mai atentă se observă că presa locală este mai puternică în Ardeal (aici am inclus şi ţinuturile Banat - Crişana - Sătmar) şi cu precădere în vestul ţării, în comparaţie cu alte zone geografice ale României. Dintre centrele puternice economic (între care nu îndrăznesc să includ şi judeţe ca Satu Mare sau Alba) din Ardeal lipseşte Clujul şi Braşovul. Dacă despre Cluj se poate spune că după căderea Caritasului lui Stoica presa locală scrisă nu a consemnat nici un cotidian care să depăşească 5000 de exemplare, cititorii acestui judeţ fiind conectaţi mai mult la presa centrală şi presa locală audio-vizuală, despre Braşov se poate scrie că din acest punct de vedere este în cădere liberă. Aici mă refer la Transilvania Expres care din al doilea cotidian local al ţării a ajuns la un tiraj de doar 6426 de exemplare, iar concurentul său, Monitorul Expres nu are decât 1935 de bucăţi. Totodată nu se regăsesc în acest top alte centre puternice ale ţării precum Iaşi, Constanţa, Prahova sau Bacău.