La 115 ani de la naștere Dmitri Șostakovici ocupă întregul program al zilei de joi la Filarmonica Dinu Lipatti

    „Zilele culturale sătmărene” continuă și în această săptămână pe scena filarmonicii din municipiu. Ediția cu nr. 44 a festivalului internațional are programat joi, de la ora 18,30 (abonament nr. 9), un „Concert simfonic” în memoria controversatului, atipicului și introvertitului compozitor rus Șostakovici, denumit de unii critici muzicali cel mai mare compozitor rus al secolului trecut, iar de alții ca fiind un compozitor de mâna a doua sau chiar a treia. Șostakovici ne-a părăsit fizic în 1975 dar compozițiile sale surprind și azi. Pentru sâmbătă, de la aceeași oră (abonament nr. 10) avem programat un „Concert cameral” cu Corpus Trombone Quartet.

 

   Seara Șostakovici are în program „Simfonia nr. 9 în Mi Bemol” și Concerul nr. 1 pentru violoncel în Mi Bemol”, iar ca invitați pe dirijorul bucureștean Tiberiu Soare (căruia trebuie să-i cer niște scuze pentru că i-am greșit la un moment dat numele într-un articol precedent) și violoncelistul moldovean Ion Storojenco.

   Dmitri Dimitrievici Șostakovici născut la St. Petersburg în 1906 a fost un compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea.

 Șostakovici a devenit celebru în Uniunea Sovietică, unde s-a aflat inițial sub protecția lui Mihail Tuhacevski, mareșal „epurat” de Stalin, iar apoi a avut o relație dificilă și complexă cu guvernul sovietic. Totuși a primit numeroase distincții și premii de stat și a servit în Sovietul Suprem al Rusiei (1947-1962) și al Uniunii Sovietice (din 1962 până la moartea sa în 1975). În 1960 a devenit membru al partidului comunist sovietic.

   După ce o perioadă a fost influențat de Prokofiev și Stravinski, Șostakovici și-a dezvoltat un stil hibrid, care poate fi observat în „Lady Macbeth din Districtul Mtsensk” (1934). Această lucrare prezintă o varietate de stiluri, inclusiv stilul neoclasic al lui Igor Stravinski și postromantismul lui Gustav Mahler. Contrastele ascuțite și elemente ale grotescului caracterizează mare parte din muzica sa.

   Șostakovici a compus lucrări în numeroase genuri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt cele 15 simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte, lucrări de cameră și lucrări pentru pian solo. În afară de lucrările clasice, Șostakovici a compus și muzica pentru numeroase filme sovietice. 

   Simfonia nr. 9 (1945) este o parodie ironică în stilul lui Haydn care intenționat a eșuat să satisfacă cerința lui Stalin pentru un „imn al victoriei” împotriva occidentului. Războiul a fost câștigat iar simfonia „frumușică” a lui Șostakovici a fost interpretată mai mult ca o batjocură la victoria Uniunii Sovietice decât ca o piesă de sărbătoare.

    În 1948 Șostakovici, împreună cu mulți alți compozitori, a fost din nou acuzat de formalism prin Decretul Jdanov. Jdanov, Președintele Sovietului Suprem al Rusiei, l-a acuzat pe Șostakovici și pe alți compozitori că scrie muzică formalistă și nepotrivită. Acest decret făcea parte dintr-o campanie anti-formalism pentru a înlătura orice influență occidentală în muzică. Compozitorii acuzați, inclusiv Șostakovici, au fost chemați să își ceară public iertare în fața comitetului. Majoritatea lucrărilor lui Șostakovici au fost interzise iar privilegiile familiei sale au fost retrase.

   Consecințele Decretului au fost foarte aspre pentru compozitori. Șostakovici a fost printre cei care au fost concediați de la Conservator. Pentru Șostakovici poate cea mai mare consecință a fost pierderea banilor.

   Cei care încă se aflau la Conservator au început să fie urmăriți cu suspiciune. Nimeni nu dorea ca lucrările lor să fie interpretate drept formaliste iar mulți au ajuns să își acuze colegii că scriu sau interpretează muzică anti-proletară.

 

    Ion Storojenco este un muzician multilateral, cu activităţi solistice, camerale, pedagogice, organizatorice şi de orchestră. Provenind dintr-o familie de muzicieni formaţi la faimosul Conservator de la Moscova, Storojenco termină liceul la Cluj Napoca, după care îşi continuă studiile la prestigioasa Universitate de Muzică din Viena şi la Conservatorul Superior din Paris în clasele profesorilor Valentin Erben, Robert Nagy, Marc Coppey şi Reinhard Latzko şi la Academia de Muzică din Cluj Napoca, clasa profesorului Vasile Jucan.

   Un rol deosebit în formarea sa l-a jucat îndelungata îndrumare a pianistei Irina Kandinskaya, profesoară în cadrul Conservatorului de la Moscova şi a violoncelistul Wolfgang Herzer, fost prim-violoncelist al Filarmonicii din Viena.

   Din 2012 și până în prezent colaborează cu faimoasa Filarmonică din Viena şi Orchestra Operei din capitala Austriei, cu care evoluează în cele mai faimoase săli de concert din lume.

   Pe lângă activităţile concertistice Storojenco îşi dedică o mare parte din timp domeniului didactic şi organizatoric: a fost asistentul profesorului Reinhard Latzko în cadrul cursului Transilvania Masterclasses Cluj 2019 şi al profesorului Peter Somodari în cadrul cursului EMI Vienna 2020, a organizat concerte şi cursuri de măiestrie în România şi Austria.

   Din toamna lui 2018 este doctorand în cadrul Academiei de Muzică din Cluj sub îndrumarea profesorului Adrian Pop şi este actualmente angajat al orchestrei Tonkuenstler din Viena, având sediul în celebra sala Musikverein.

   Storojenco deține două instrumente de colecție. Un instrument propriu, fabricat în 1894 de lutierul francez Charles Collin-Mezin şi un instrument din 1860 fabricat de Charles Gaillard și oferit din colecţia unui cunoscut colecţionar vienez.

 

   Născut la București, TIBERIU SOARE este absolvent a două dintre Facultățile Universității Naționale de Muzică din București, cea de dirijat-clasa profesorilor Ludovic Bács și Petru Andriesei și cea de interpretare muzicală-tubă, clasa conf. Ion Popescu.

   S-a perfecționat apoi în cadrul Studiilor aprofundate-secția dirijat orchestră cu Horia Andreescu, și a urmat cursuri de măiestrie susținute de dirijorii Alain Paris și Adrian Sunshine. În 2018 a obținut titlul de Doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică București cu lucrarea ”Tragedia lirică Oedipe de George Enescu, O perspectivă dirijorală”, îndrumător său fiind Prof. Univ. Dr. Dan Dediu.

   Artistul își desfășoară activitatea ca dirijor din 1999, aparițiile sale în fața publicului obținând, pe lângă aplauze, aprecierea unanimă a criticilor de specialitate. A dirijat orchestrele a numeroase filarmonici și teatre de operă din țară, realizând turnee în Ungaria, Israel, Polonia, China, Germania și Elveția. A colaborat cu artiști de prestigiu, dintre care îi putem aminti pe Angela Gheorghiu, Eduard Tumagian, Viniciu Moroianu, Alexandru Tomescu, Pompeiu Hărășteanu, Marin Cazacu, Felicia Filip, Horea Mihail, Răzvan Suma, Teodora Gheorghiu și mulți alții. În anul  2010 a dirijat orchestra London Philarmonic. La pupitrul Orchestrei Naționale Radio a realizat mai multe concerte și înregistrări. Între anii 2004-2013 a fost dirijorul Operei Naționale din București. În prezent este Conf. Univ. Dr. al Universității Naţionale de Muzică din Bucureşti.

 

 

   Corpus Trombone Quartet a fost fondat în anul 2001, iar în următorii doi ani au lucrat mult, pentru a–și forma un sunet omogen și un mod de interpretare virtuos. De-a lungul anilor, membrii formației au participat la multe concerte. În 2010, au câștigat al 11-lea Concurs Internațional de Muzică de Cameră pentru Instrumente de alamă din Passau, Germania. În iulie 2019, au lansat al cincilea album cu numele Contemporary.

    Între timp Csaba Wagner, membru fondator, a devenit Principal Bass Trombone la Deutsche Oper, Berlin, în timp ce Mátyás Veér și-a lansat propriul CD solo în 2006 și a câștigat concursul Donald Yaxley Bass Trombone la ITF 2006

   Au concertat apoi la Festivalul Internațional de Trombon (ITF) din SUA și au susținut un concert de succes la Festivalul din Zemplén. Relația lor cu muzicianul popular Szokolay Dongó Balázs a început în anul 2016, cu compozițiile și orchestrațiile sale, iar repertoriul lor s-a diversificat și completat cu transcripții de muzică populară. În noiembrie 2019, a apărut al șaselea album de muzică populară, cu numele Madárka, care a fost înregistrat  având la bază aceste orchestrații.

   Astăzi cvartetul maghiar este compus din SÜTŐ ANDRÁS, PÁLINKÁS PÉTER, GÁSPÁR OLIVÉR și HEGYI GÁBORA și au fost foarte încântați să se pregătească pentru această invitație specială de concert la Satu Mare, unde vor cânta alături de valoroasa noastră orchestra simfonică.

    Sărbătorind aniversarea de 20 de ani Corpus Trombone Quartet și-a compus programul din melodii populare din muzică clasică și până la muzică de film.