Despre pianistul brașovean Horia Mihail am mai scris în această pagină la precedenta sa vizită la Satu Mare, de Ziua Copilului, în urmă cu doi ani. De atunci am mai putea adăuga la biografia lui Horia faptul că proiectele în care artistul a fost implicat în continuare în fiecare an ce a urmat, printre alte proiecte solo și camerale, sunt „Pianul călător”, „Duelul viorilor” (alături de Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru), „Flautul de aur/Flautul fermecat” (alături de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu) și „Vioara lui George Enescu la sate” (alături de Gabriel Croitoru).
În afara scenelor din România, în ultimii ani muzicianul a susținut recitaluri și concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra, în Danemarca, Germania, Ungaria, Spania, Bulgaria sau Republica Moldova, dar și în Argentina, Chile, Statele Unite, China, Malaezia sau Japonia.
Împreună cu violoniștii Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru, pianistul Horia Mihail a susținut, cu prilejul Zilei Naționale a României, două recitaluri în două prestigioase săli de concert din SUA: la Carnegie Hall (Weill Recital Hall), din New York, și la Kennedy Center for the Performing Arts (Family Theater), din Washington, DC.
Am început acest articol cu noi detalii despre excepționalul pianist din Țara Bârsei, deoarece joi, de la ora 19, ne vom putea delecta din nou cu bucăți instrumentale din capodopere universale semnate de maghiarul Bela Bartok, rusul Mihail Glinka, brașoveanul Mihai Brediceanu, francezul Maurice Ravel și austriacul Franz Schubert, demonstrând astfel, dacă mai era nevoie, că granițele beligerante nu sunt un handicap pentru cultură. Pentru a pătrunde în această nouă provocare a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti este suficient să dispuneți de tichetul cu nr. 2 al abonamentului dumneavoastră sau de un bilet procurat de la casieria filarmonicii.
Mihai Brediceanu
Născut, precum spuneam, la Brașov în 14 iunie 1920 și decedat 85 de ani mai târziu (4 martie), Mihai Brediceanu a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu. Este înmormântat la Lugoj.
A studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.
Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii "George Enescu" din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.
Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru pian (1947), o suită pentru orchestră de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece. „Suita pentru pian” este constituită din 4 părți: Entrada, Badinierie, Lamento, și Final.
A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001) „pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a Operei Naționale din București”.
Mihail Ivanovici Glinka
Născut pe 1 iunie 1804 Glinka a fost un genial compozitor rus, numit părintele muzicii clasice ruse. El a pus baza operei naționale ruse și a muzicii simfonice. A decedat pe 15 februarie 1857.
În prima parte a carierei sale Glinka credea că muzica secolului al XIX-lea trebuia să fie una cu caracter predominant național și a fost adeptul operei cu influențe folclorice, folosind melodii cu caracter modal, orchestrația fiind inspirată din sonoritățile timbrale populare, iar subiectele alese, din legendele, miturile și istoria poporului rus. De asemenea, textul utiliza doar limba rusă.
Glinka a scris prima opera rusă intitulată „Ivan Susanin” despre un țăran care salvează viața viitorului țar al Rusiei, prin sacrificiul propriei sale vieți. În opera „Ruslan și Ludmila”, compozitorul propune un bard cu numele Ruslan, în costumație populară, care cântă și se acompaniază.
În urma călătoriei sale în Spania, Glinka compune „O noapte la Madrid”, care îi va servi drept model la întoarcerea în Rusia, când compune fantezia pentru orchestră „Kamarinskaia”, cu elemente modale orientale.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu