În cerdacul amintirilor

    Privind peste umăr prin geamlâcul multicolor al trecerii timpului, un fel de vitraliu mai oriental, am sentimentul că pășesc prin cilindrul unui caleidoscop în interiorul propriului meu trai. Fiecare firimitură din acest trai se divide și se multiplică în funcție de emoția de care a fost cuprinsă atunci, la timpul ei. Contururile apar ca o dantelă a unui port popular neaoș, ca o linie a unui orizont muntos, carpatin, care începe de undeva și se termină într-un alt undeva. Nimic nu lasă să se întrevadă inconstantul du-te-vino dintre mine și poala cerului.

    Controversa dintre trecutul îndepărtat, cel însângerat, cel mai apropiat  și prezent nu lasă loc unor speculații în ceea ce privește viitorul. Catastrofele la nivel mondial, chiar dacă au o amplitudine majoră, parcă nu afectează la fel de mult precum catastrofele noastre, moștenite din mandat de guvernare în mandat de guvernare. Este adevărat că groapa de potențial de guvernare (doamna Docilă, cum am denumit-o la timpul respectiv) a trecut, dar nici nu ne putem lăuda că panta ascendentă are o curbă cu concavitate mulțumitoare. Altfel spus nu este capabilă să păstreze în interiorul ei binele public. Chiar dacă intențiile par sănătoase incapacitatea profesională (și guvernarea este o profesie) în primul rând și cea intelectuală în plan secund nu le permite să provoace un pachet decizional pe măsura nevoilor. Girusul lor cerebral și experiența de viață (de la primii pași în școală și până la funcțiile politice din partide) le barează drumul care le-ar da posibilitatea să ne ofere un trai mai bun.

    Frământările dintre partidele de la guvernare, cele din interiorul fiecăruia, absurditatea și reaua voință emanată de opoziție și credulitatea alegătorilor sunt un al doilea pachet vătămător care parazitează sănătatea vitală a celor mai mulți dintre noi, circa 95%. Nu avem cum să dezvoltăm o economie cu adevărat în creștere atunci când tăiem bunul (investițiile) de la radăcină. Nu avem cum să posedăm o sănătate trainică, un învățământ adecvat și o calitate a vieții peste medie dacă nu continuăm ceea ce a făcut bun Ceaușescu. Ne aducem aminte doar de ultima parte a guvernării sale, cea în care schizofrenia lui și cea mai accentuată a neveste-si, a dus poporul român la o regresie a nivelului de trai de neiertat. Înainte de asta doar principiile care au dus la blocarea libertății cuvântului și cea a libertății de mișcare în afara granițelor țării sunt de blamat. Este adevărat că sunt extrem de importante aceste două libertăți și că trebuiau făcute schimbări în acest sens, dar asta nu însemna să distrugem realizările cu adevărat remarcabile de până atunci.

    Pe lângă distrugerile despre care vorbeam mai sus (economia prin industrie și agricultură, învățământul și sistemul sanitar inclusiv farmaceutic), cele făcute atât cu bună știință cât și cu rea știință, au mai apărut acuma, peste ani, distrugerile datorate trecerii timpului. Lipsa mentenanței în toate domeniile au dus ca întreaga infrastructură a României, din marea majoritate a domeniilor, să fie expirată dacă nu chiar sucombată. Aici prin infrastructură nu am înțeles doar șoselele sau calea ferată, ci și rețelele de apă și canalizare, rețelele electrice și de gaze subterane, sistemele de irigații, chiar și pământurile rămase nemuncite ani la rând au dus la recolte mult diminuate. Să menționăm că forța de muncă din agricultură a fost înnoită. Brațele militarilor, ale studenților și ale elevilor au fost primenite de tehnologia modernă cu utilaje de ultimă generație dar fără prea mari efecte. E adevărat că acum intervin modificările climatice dar și astea au apărut tot datorită intervenției omului. Aici întradevăr nu numai românu-i culpabil.

    După cum se știe agricultură nu înseamnă doar cultura plantelor ci și creșterea animalelor. În acest domeniu chiar că ne-am lăsat prostiți de nevoia de expansiune a occidentului. Dar această nevoie nu ar fi pătruns atât de adânc în industria și agricultura românească dacă nivelul de corupție din Parlamentul României nu ar fi fost atât de ridicat. Nu trebuie să dăm vina pe nevoia de mai bine a altora ci pe noi, aștia care ne furăm lenjeria unul altuia. Urmează la anul noi alegeri parlamentare (europene și naționale), locale și ale Președintelui. Eu nu vă spun pe cine să alegeți, vă spun doar să alegeți cu mintea.

    Opriți războiul!