Filarmonica sătmăreană deschide stagiunea 2023-24 cu Enescu

    A venit toamna. Pașii timizi ai proaspeților învățăcei și pașii mai apăsați ai celor cu obișnuința de a-și purta ghiozdanul încă nu se adâncesc în stacojiul frunzelor al căror pețiol este încă destul de solid pentru a le păstra pe creangă, în adierea răcoroasă a dimineții. Cei dintâi încă mai strâng emoționați mâna mămicilor înainte de a se prezenta cu priviri curioase în fața învățătoarelor. Ceilalți caută din priviri schimbările ce au avut loc în vacanța mare pe holurile spațioase și în clasele parcă mai mici.

    La puțin timp după ce au început școlile pornește la drum și un nou an cultural. Sălile de spectacole vor fi din nou luate cu asalt. Teatrele parcă s-au grăbit un pic. Violonista Ioana Forna (la Muzeul Holburne în foto) și dirijorul Sergey Simakov au onoarea să deschidă noua stagiune a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare. Joi, 14 septembrie, de la ora 19, posesorii de abonamente vor folosi țidula cu nr. 1. Biletele pot fi procurate de la casieria din antreu. Manifestarea culturală „Concert simfonic de deschiderer a stagiunii” se va desfășura în acest an ca un eveniment conex sub egida Festivalului Internațional George Enescu și va avea în program bucăți muzicale semnate de George Enescu, americanul Samuel Barber și rusul Dmitri Șostakovici, arătând astfel că actul cultural nu ține cont de granițe, politici sau descreierați.

 

 

 

 

 

 

    Despre Sergey Simakov (24 mai 2021), Ioana Forna (4 iulie 2022) și Dmitri Șostakovici (11 octombrie 2021) am mai scris în aceste pagini. Despre George Enescu indiferent cât de scurtă i-aș prezenta biografia tot nu mi-ar ajunge filele acestui cotidian. În continuare, ajutat de material inspirațional din surse de încredere, vă redau câteva aspecte din istoricul Festivalului George Enescu și din biografia americanului Samuei Barber.

    Festivalul „George Enescu” 

    Este un eveniment muzical românesc de prestigiu internațional, inițiat în anul 1958 în memoria marelui compozitor și violonist virtuoz român George Enescu. La început, festivalul s-a ținut din trei în trei ani. Fstivalul și-a pierdut din strălucire după ediția din 1979, având loc neregulat. A fost reluat după Revoluția din 1989 (prima dată în 1991), iar din 13 martie 2002 s-a stabilit organizarea din doi în doi ani a Festivalului Internațional "George Enescu" la Ateneul Român. O sincopă a intervenit în anul 2021 a cărui ediție a fost amânată cu un an din cauza pandemiei.

    De-a lungul anilor, la festivalul organizat la Ateneul Român și la Sala Radio, au participat orchestre și muzicieni de mare prestigiu, precum Filarmonica din Viena, dirijată de Herbert von Karajan, Filarmonica din Stockholm, dirijată de Sergiu Celibidache și Filarmonica din Londra, dirijată de Sir John Barbirolli. Alte personalități muzicale mondiale care au participat de-a lungul anilor la festival au fost Joseph Palnciek, Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, David Oistrah, Kurt Masur, Boris Berezovski, Antonio Menses, Jose Van Dam, Lawrence Foster. Printre personalitățile din România au fost Elena Cernei, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Ionel Pantea, Ludovic Spiess, Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu, Elena Simionescu, Radu Lupu, Dan Grigore, Ion Kolenberg și alții.

    Anul acesta Festivalul George Enescu se află la ediția a XXVI-a și spiritul generozității prin muzică se multiplică pe perioada Festivalului Internațional George Enescu printr-o mulțime de evenimente conexe organizate de parteneri de tradiție ai Artexim, în 12 orașe din toată țara dar și în locații din București. Pe lângă concerte și recitaluri, programele includ proiecții de film, expoziții și o inedită instalație artistică cu elemente de realitate augmentată. Printre cele 12 orașe nu putea să nu se afle și Satu Mare a cărei filarmonică se află printre cele mai importante din țară, Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti punându-și amprenta pe toate manifestările culturale importante ale genului.

 Samuel Osmond Barber II  

     A fost un compozitor, pianist, dirijor, bariton și educator muzical american și unul dintre cei mai celebri compozitori ai secolului al XX-lea. S-a născut pe 9 martie 1910 și a decedat pe 23 ianuarie 1981 bolnav de cancer. Criticul muzical Donal Henahan a spus: „Probabil că niciun alt compozitor american nu s-a bucurat vreodată de o aclamație atât de timpurie, atât de persistentă și de lungă durată.” 

    Încă de la 9 ani este influențat în principal de studiile de compoziție cu Rosario Scalero la Institutul Curtis și după mai mult de 25 de ani de studiu cu unchiul său, compozitorul Sidney Homer. Muzica lui Barber a evitat de obicei tendințele experimentale ale modernismului muzical în favoarea limbajului armonic tradițional din secolul al XIX-lea și a structurii formale care îmbrățișează lirismul și expresia emoțională. 

    Cu toate acestea, a adoptat elemente de modernism după 1940 în unele dintre compozițiile sale (cum ar fi o utilizare sporită a disonanței și cromatismului în „Concertul pentru violoncel” în 1945 și „Dansul răzbunării Medeei” în 1955) și utilizarea ambiguității tonale și o utilizare îngustă a serialismului (în „Sonata” pentru pian din 1949, „Prayers of Kierkegaard” din 1954 și „Nocturne” din 1959). 

    Barber era un expert atât la muzica instrumentală, cât și la cea vocală. Lucrările sale au avut succes pe scena internațională și multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de o adoptare rapidă în canonul interpretării clasice. În special, „Adagio for Strings” (1936) și-a câștigat un loc permanent în repertoriul concertelor orchestrale, la fel ca și adaptarea acelei lucrări pentru cor, „Agnus Dei” (1967). A primit de două ori Premiul Pulitzer pentru muzică: pentru opera sa „Vanessa” (1956–57) și pentru „Concertul pentru pian și orchestră” (1962). De asemenea, interpretată pe scară largă este „Knoxville: Summer of 1915” (1947), un decor pentru soprană și orchestră dintr-un text în proză de James Agee. 

    La momentul morții lui Barber, aproape toate compozițiile sale fuseseră înregistrate. Multe dintre compozițiile sale au fost comandate sau interpretate pentru prima dată de grupuri și artiști remarcați precum Boston Symphony Orchestra, Philadelphia Orchestra, New York Philharmonic, Metropolitan Opera, Vladimir Horowitz, Eleanor Steber, Raya Garbousova, John Browning, Leontyne Price, Pierre Bernac, Francis Poulenc și Dietrich Fischer-Dieskau. 

    În timp ce Barber a compus un corp semnificativ de muzică pur instrumentală, două treimi din producția sa compozițională au fost cântece de artă pentru voce și pian, muzică corală și cântece pentru voce și orchestră. Unele dintre melodiile sale cele mai frecvent interpretate includ atât vocea solo, cât și versiunile corale ale lui „Sure on this shining night” (versiunea solo din 1938 și versiunea corală din 1961) cu text de Agee; și ciclul de cântece „Hermit Songs” (1953), cu texte anonime ale călugărilor irlandezi din secolele al VIII-lea până în al XIII-lea. Accentul pus pe materialul cântat își are rădăcinile în propria sa scurtă carieră ca bariton profesionist până la vârsta de 20 de ani, care a inspirat o dragoste de-a lungul vieții pentru muzica vocală. 

    În 1935, Barber și-a înregistrat propriul decor al piesei „Dover Beach” a lui Arnold pentru NBC, însoțind propria sa voce, și a fost, de asemenea, prezentat săptămânal la NBC Radio în 1935–1936, interpretând melodii germane de lieder și de artă. De asemenea, a condus ocazional spectacole și înregistrări ale lucrărilor sale cu orchestre simfonice în anii 1950 și a predat compoziție la Institutul Curtis între 1939 și 1942.

    Opriți războiul!