- Stimulantă domnișorică, dați-mi voie să vă prezint omagiunile mele...
- Da, da, magiunul îmi place mult. Se lipește de onduleul de pe mijlocelul meu ca timbrul vocal de arcușul lăutei. Da... Îmi place magiunul.
- Posteriorul dumneavoastră... Scuze! Posterior celor spuse de dumneavoastră mi-a venit ideea de a-mi permite să am îndrăzneala să pot concepe în acest scurt răstimp o mică odisee pe care să v-o recit în această seară la cină și la minunatele clipe de după cină, clipe pe care le vom savura în timp ce ne desfătăm... Pardon! ...în timp ce desfășurăm ghemul acestei întâmplări.
-Vai domnulețule! Mă faceți să înroșesc și să umezesc acest colț de batistă rămas moștenire de la mamaia, pe care și ea o are de la mamaia ei care l-a primit de la tataia ei ca dar la nuntă, cu recomandarea ca să nu o spele prea des, că se deșiră.
- Sunt impresionat de conștiințele dumneavoastră vaste... Pot să-ți spun tu?
- O, da. Mă simt înpinsă de la spate atunci când mi se apreciază cantitățile...
- Spuneam că-s mirat de căte-n lume și-n stele ai habar. Chiar i-ai cunoscut pe toți ăia?
- De la nuntă? Nu chiar pe toți. Mai trec din când în când pe la piatra de la căpătâiul lor.
- Că bine zici fă! Îți plac pietrele prețioase?
- Oau. Da' n-am decât false. Doar nu vrei să-mi pui una la cap!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu