Ziua Națională a României la Filarmonica Dinu Lipatti

     „Un secol de dor”. Așa și-a intitulat Filarmonica sătmăreană spectacolul omagial ce sfințește al o sută cincilea an de existență a României în forma ei aproape actuală. Pentru aceasta a fost nevoie și de invitați de seamă care să pecetluiască importanța acestui eveniment, așa că joi, de la aceeași deja împământenită oră 19, la Sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare îi vom avea ca invitați principali pe dirijorul Tiberiu Soare și solistul Grigore Leșe. În aceeași măsură trebuie menționați și ceilalți invitați ai „Concertului simfonic dedicat zilei naționale a României”. Este vorba de soprana Mihaela Pletea, de fagotista Maria Chifu și de pianiștii Ioana Demetra Gârleanu și dr. prof. Ionică Pop.

     Interesante sunt și bucățile muzicale ce ne vor fi prezentate. După doi compozitori maghiari născuți pe tărâm românesc, György Ligeti (Târnăveni) cu „Concert românesc” și Béla Bartók (Sânnicolau Mare) cu „Dansuri populare românești” vom putea asculta și „Doina stăncuței” a lui Tiberiu Brediceanu (Lugoj).

    Pentru final ni se oferă Bach. Este vorba despre celebrul coral al lui Bach „Jesus bleibet meine Freude” (Isuse, rămâi bucuria mea), din cantata „Herz und Mund und Tat und Leben” (Inima cu gura și fapta cu viața), auzit pentru prima dată la Leipzig, pe 2 iulie 1723, pentru „Sărbătoarea vizitei”. A fost în primele luni ale lui Bach ca și cantor și a refolosit muzica pe care a avut-o la îndemână, așa cum făcea adesea. Bach scrisese deja cea mai mare parte în 1716, ca o cantată de advent pentru capela curții din Weimar, dar abia la Leipzig a adăugat recitativele cu acompaniament instrumental și binecunoscutul coral. Așa că Bach a transformat o cantată concisă (cor de deschidere, patru arii și probabil un coral simplu de închidere) într-o cantată mare în două părți.

    În secțiunea de popularizare a fenomenului cultural astăzi vă propunem să îl cunoaștem mai bine, prin opinia specialiștilor, pe Grigore Leșe.

Grigore Leșe 

    S-a născut pe 20 februarie 1954 în satul Stoiceni din județul Maramureș, sat ce aparține de orașul Târgu Lăpuș. Grigore Leșe este un interpret român de muzică tradițională românească din zona Țării Lăpușului. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, Facultatea de Interpretare (fagot). Este doctor în muzică și profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și la Universitatea de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului.

    Din creațiile sale muzicale mai cunoscute enumăr: „Cântec despre Bucovina” (Cântă cucu, bată-l vina...  - aceste versuri aparțin lui Constantin Mandicevschi și sunt scrise în 1904; Vasile Mucea descoperă cântecul în folclor în satul Corcesti, raionul Storojinet, din nordul Bucovinei anului 1943; cântecul a fost înregistrat prima dată de Grigore Leșe abia în anul 1996); „Cântec în lemn” se referă la toacă; „Când m-o făcut mama-n lume”; „Cântec pe înserat” îl cântă la tilincă (fluier fără găuri făcut din scoarță de paltin, răchită sau tei); „Horea miresii”; „Miorița”; „Nistrule, apă vioară”; „Nu-i lumină nicări”; „O, Marie frumos nume!”.

     Din discografia sa amintesc aici: „Cântec pastoral” (1996), „Cântece de cătănie”, „Horile vieții”, „Așteptând Crăciunul” și „Hori din Țara Lăpușului”. În 2013 i-a apărut un interesant volum „Acum știu cine sunt” ce reprezintă după cum tot el spune „însemnări și aduceri aminte”. Pe lângă „Ordinul național pentru merit” conferit de Președinția României pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești, Grigore Leșe a fost recompensat cu foarte multe premii și aprecieri și s-au consemnat numeroase lucrări care îi apreciază activitatea sa multidirecționată.

Tiberiu Brediceanu 

    S-a născut pe 2 aprilie 1877 la Lugoj și a murit 91 de ani mai târziu, pe 18 decembrie, la București. A fost un compozitor, folclorist și jurist român, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu și tatăl lui Mihai Brediceanu. A participat în calitate de deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

      A studiat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, după care a obținut licența în drept la Budapesta. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). A fost și membru corespondent al Academiei Române, președinte al Conservatorului "Astra" din Brașov, director al Băncii "Albina", sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene. 

    Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: „La șezătoare” (1908) și „Învierea” (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului.  

    Utilizarea permanentă a citatelor folclorice, armonizarea tonală clasică, tenacitatea în valorificarea muzicii populare sunt prezente și în muzica simfonică, de cameră și vocală. Între anii 1927 și 1930, Tiberiu Brediceanu a colaborat ca folclorist cu Arhiva Fonogramică a Ministerului Artelor din București, activând intens în domeniul culegerii de folclor din țară și de peste hotare. 

    A fost membru al C.N.R. Brașov și a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al „Societății pentru fond de teatru român” Brașov. A fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat între 1919 - 1920.

    Opriți războaiele!