Concertul filarmonicii sătmărene va fi miercuri

    În această săptămână filarmonica sătmăreană ne invită miercuri, 1 martie, de la ora obișnuită, 19, pe baza abonamentului cu numărul 29 la o nouă seară de excepție. Data de 1 martie nu putea fi neglijată de conducerea instituției de cultură așa că, dragi melomani, în loc de joi de data asta sunteți invitați miercuri la „Primăvara simfonică”, un concert în care dirijorul Anton Șaburov împreună cu violistul Răzvan Popovici ne vor purta prin lumea lui Max Bruch cu „Romanță pentru violă și orchestră”, a lui Carl Maria von Weber cu „Andante și rondo maghiar pentru violă și orchestră” și a lui Robert Schumann cu      „Simfonia nr. 1 Primăvara” în si bemol major.

   Anton Șaburov

   S-a născut la Ecaterinburg și a primit educația muzicală în două conservatoare majore din Rusia. A absolvit Conservatoarele Ural Musorgschi (2008, diplomă cu distincții) și Conservatoarele Ceaicovschi din Moscova (2011, diplomă cu onoruri), studiind arta dirijatului cu legendarul profesor Ghenadi Rojdestvenschi. În 2016, a finalizat un program de stagiu de asistent la Conservatorul Ceaicovschi din Moscova.

   În 2008–2017, Anton Șaburov a lucrat la Conservatorul de Stat din Ural Musorgschi (Ecaterinburg), unde și-a combinat activitățile de dirijor principal și director artistic al Orchestrei Simfonice ale acesteia cu predarea la catedra dirijare de orchestre. În activitatea sa de dirijor principal, Anton Șaburov a organizat peste 40 de programe de concerte și mai multe festivaluri dedicate lui Rachmaninoff, Liszt, Ceaicovchi, Șcedrin, Vladislav Zolotariov. Sub îndrumarea sa, orchestra a pregătit premiera mondială a „Concertului nr. 1 pentru vioară” de Mikael Tariverdiev (solist – Graf Murja).

   În august 2016, orchestra simfonică a Conservatorului Ural, sub bagheta lui Anton Șaburov, a cunoscut cel mai înalt triumf în Konzerthaus Berlin la festivalul Young Euro Classic 2016. Spectacolul rusesc a avut un succes extraordinar în rândul publicului și a fost primit cu căldură de presa muzicală germană și rusă.

   În 2010, Anton Șaburov și-a făcut debutul la operă ca director muzical al operei Gianni Schicchi a lui Puccini la Teatrul de Operă al Conservatorului de Stat Musorgschi din Ural. Pentru această lucrare, a fost onorat cu premiul guvernatorului regiunii Sverdlovsc „Pentru realizări remarcabile în domeniul literaturii și artelor”. În timpul șederii sale la Teatrul de Operă al Conservatorului de Stat Musorgschi din Ural, Anton Șaburov a devenit director muzical al unor producții precum Die Kluge a lui Orff, Mavra lui Stravinschi și Privighetoarea, Eugene Onegin de Ceaicovschi, Nobilă Vera Șeloga de Rimschi-Corsacov și Duenia de Serghei Procofiev .

   Ca dirijor invitat, Anton Șaburov a cântat cu Orchestra Simfonică MAV (Budapesta, Ungaria), Orchestra Filarmonicii Ural (Ecaterinburg, Rusia), Orchestra Filarmonicii din Plovdiv (Bulgaria), Orchestra Simfonică Academică de Stat a Republicii Kazah, Magna Grecia Orchestra Simfonică (Taranto, Italia), Orchestra Simfonică de Sud Arizona (Tucson, SUA), Orchestrele Filarmonice din Rostov-pe-Don, Samara, Kislovodsk și multe altele. Acum ne va onora să cânte, pentru prima oară după căte știu, și cu Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. Din 2015 Anton Shaburov a devenit dirijor invitat permanent al Orchestrei de cameră din Omsk.

   Din 2012 colaborează cu Teatrul academic de operă și balet de stat din Ecaterinburg în calitate de dirijor invitat. Din 2015 Anton Șaburov este dirijor invitat permanent al Orchestrei de cameră din Omsk. În august 2017, Anton Șaburov a fost numit dirijor principal și director artistic al Orchestrei Simfonice de Stat din Orientul Îndepărtat (Habarovsc, Rusia).

    Răzvan Popovici

   Viola lui Răzvan Popovici ne-a vizitat cel puțin în două rânduri bătrânul nostru Sătmar. Este vorba de prezențele sale în programul SoNoRo Conac al Asociației Sonoro la castelul din Carei în 2015 și la clădirea Dacia (de fapt în sala Filarmonicii Dinu Lipatti, parte integrantă a clădirii Dacia, monument arhitectural ce este pe cale să devină un bun al Ungariei cu tot cu instituția culturală) în 2021.

  S-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ.  A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București, Prinzregententheater din München şi Théâtre des Champs-Elysées din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Națională Radio din București, Filarmonica „George Enescu”,  Filarmonica Transilvania din Cluj, Chaarts Chamber Artist din Zürich sau Kamerata Kronstadt. Acum va cânta și împreună cu apreciata Orchestră simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. A colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Konstantin Lifschitz, Natalia Gutman, Nobuko Imai, Elena Bashkirova, Radovan Vlatkovic, Daishin Kashimoto, Olli Mustonen, Gilles Apap, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Ilya Gringolts, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie, Giovani Sollima şi Thomas Demenga. 

    Este invitat regulat la festivaluri din întreaga lume, cum ar fi: Lucerne Festival, Wiener Festwochen, Kuhmo Festival, Schwetzinger Festspiele, Spoleto Festival, Mintz Festival Tucumán, Ferrarra Musica, Rolandseck Festival, Boswil Musiksommer, Mittelfest Cividale, Festival Academy Budapest şi Kobe Music Festival. Printre sălile în care a cântat se numără Carnegie Hall din New York, Musashino Hall din Tokio, Concertgebouw Amsterdam, Konzerthaus şi Musikverein din Viena, South Bank și Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim sau Bozar din Bruxelles. Concertează regulat în întreaga lume ca membru al Ansamblului Raro.

 

   Viola 

 

  Este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru coarde, acordate în cvinte perfecte. Viola este al doilea membru al familiei viorii, având un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist.

   În foto aveți o comparație între vioară (stânga) și violă (dreapta)

   Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales când se face referire la instrumentul adaptat după necesitățile muzicii folclorice. Cu deosebire în Transilvania, viola este numită braci sau brace (comparație cu Bratsche, denumirea violei în germană; ambele își au originea în numele unui instrument foarte la modă în secolele XVII-XVIII, viola da braccio). Denumirea de contralăucă dovedește complementaritatea cu o „lăucă” (lăută), cum i se zice viorii solistice în sudul Ardealului și al Moldovei, dar și în Banat și Hunedoara. Un fapt interesant este că toate denumirile amintite se transferă viorii, atunci când ea deține rolul de acompaniament (și nu viola).

   Pornind de la etimologia numelui dat instrumentului (preluat ca atare din limba italiană), se obțin câteva date semnificative cu privire la istoria violei. În Baroc, denumirea de viola reprezenta un număr mare de instrumente distincte, constituite în mai multe familii, dar toate având în comun posibilitatea tehnică de a se cânta cu arcuș.

Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche), au purtat denumirea de viola:

• viola d'amore, dotată cu un număr mare de corzi, dintre care o parte erau simpatice, adică produceau sunete când intrau în rezonanță cu cele pe care cânta instrumentistul.
• viola da braccio (it. „pentru braț”), din care a rezultat familia modernă a viorii. Terminologic, viola este cea care a dat naștere familiei; mărturie stă și denumirea alternativă dată viorii, aceea de „violină” (uneori folosită și în limba română; termenul se folosește majoritar în alte limbi, precum germana – Violine), care se traduce din italiană, unde a apărut mai întâi, ca „violă mai mică”.
• viola da gamba (it. „pentru picior”), care a dat naștere unei familii vaste de instrumente la care se executa într-un mod similar cu cel folosit astăzi pentru violoncel. Morfologic însă, unicul instrument modern care păstrează trăsături ale familiei este contrabasul.

   În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu viola da braccio se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6 de Johann Sebastian Bach.

   Opriți războiul!