Odă bucuriei

      

Slavă ție, stea curată

Voie bună pe pământ

Astăzi te simțim aproape

Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară

Pe popor lângă popor

Toți pe lume frați noi suntem

Când apari ușor în zbor.

Cine a avut norocul

De prieteni buni să dea

Cine știe ce-i iubirea

Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag

Te poate face pe pământ

Cine n-a simțit iubirea

Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeți rânduri

Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

 

    Traducerea în limba română a „Odei bucuriei” scrisă în 1785 de neamțul Friedrich Schiller aparține tot unui neamț. Unui neamț născut la poalele Tâmpei prin preajma Măgurii Codlei. Christian W. Shenk, pe numele său real Wilhelm Shenk. Chiar dacă a părăsit România pentru Germania în 1976 el a rămas cu sufletul întreit în culturile în care s-a înrădăcinat: română (prin naștere), germană (tata) și maghiară (mama). Activitatea sa pe plan cultural dovedește acest lucru și cine este curios l-ar putea descoperi pe wikipedia sau pe alte surse.

   Revenind la textul în versuri pus pe note de însuși Ludwig van Beethoven și introdus în Simfonia a IX-a trebuie spus că în ciuda faptului că acesta nu a fost inclus în Imnul Uniunii Europene, textul poate fi considerat laitmotivul ei.

   Chiar dacă pare că ar avea o tentă religioasă mesajul nu este religios. Chiar dacă pare un cerc bine conturat, fără posibilitatea de extindere sau comprimare nu este așa. Disecați cu atenție versurile și veți obține noi interpretări, noi nuanțe ale bucuriei de a avea prieteni. Noi nevoi de întovărășire și de prelungire a bunăstării comune.

   Ce rost au cuvintele astea acum la sfârșit de an? Poate greșesc, dar cred că se potrivesc tocmai acestor timpuri în care pandemia și războiul din proximitate au demonstrat că a face bine este posibil peste reaua credință a diriguitorilor. A unora dintre ei mai precis. A unora care în loc să construiască șosele obligă țăranul să nu producă. A unora care în loc să pună pe picioare românești agricultura se străduiesc să legalizeze drogurile. A unora pentru care industria și dezvoltarea tehnologică le-au înlocuit cu propaganda pentru anormal ș.a.m.d.

   Poate sunt unii care se întreabă ce am vrut să spun prin anormal. Un exemplu ar fi bolile. Un alt exemplu ar fi războaiele, dușmănia în general. Nu toate pot fi tratate, nu toate pot fi înăbușite. Unele trebuie să le acceptăm așa cum sunt. Guta de exemplu. Sau asexualitatea. Unii spun că singurul tratament pentru gută este baia cu nămol, pentru a se obișnui corpul cu pământul. Asexualitatea, împreună cu prietenele ei bi_ și homo_ de asemenea nu pot fi tratate deci trebuie să le acceptăm. În schimb a accepta e una și a le face propagandă e cu totul altceva.

   Poate pentru unii ar părea o tentă răutăcioasă. Nu e chiar așa deoarece eu am gută și am prieteni și cunoștințe cu orientări anormale.

   Opriți războiul!