Diagonală

     Mă trezii deunăzi speriat că am părul alb. M-am uitat în oglindă și m-am liniștit. Chiar era alb.

   Cu un secol în urmă, tot așa într-o dimineață, eram înfricoșat. Avusesem un vis ciudat în care devenisem tânăr. Chiar prea tânăr pentru mintea mea necoaptă. Parcă fierbeam chirpici sub tălpi și înglodam țepușe pentru carnea de a doua zi. Totuși prea tânăr.

   Abia acum vreo mie de ani eram destul de învățat. Știu asta sigur pentru că i-am consiliat pe Gelu,  Glad și Menumorut. Chiar și lui Tuhutum și lui Erdőelvi le-am arătat calea cea dreaptă. Litovoi mi-a fost calfă ș-apoi discipol. N-a fost lesne.

   În plină forță creativă am introdus diagrama fier-carbon în cultura Halistatt și până în cea de la Villanova cu vreun mileniu nainte de Hristos. Credeți c-a fost ușor? Pare-mi totuși cu păcat acea perioadă. Dacă săream peste ea poate n-avea Putin materie primă.

   Mi-aduc aminte cu greu, prin paleolitic parcă, pruncii mei Naledi, Habilis și Ergaster sfărâmau stânci și ciopleau roca pentru asfaltul de azi și nestematele din totdeauna.

   Înainte să mă sting cugetam la „oul sau țestoasa?”...