Educație și coerciție

     Am auzit aceste două cuvinte din gura unui om politic român în urmă cu câteva zile. Se referea la legea aceea cu drogați și/sau băuți la volan. De fapt corect ar fi trebuit să spună educație prin coerciție. Am reportat aceste noțiuni și în afara sferei de acțiune a proiectului de lege cu pricina. Nu cred că este o soluție civilizată dar dacă altfel nu se poate... Are un strop de sadism în ea legea asta. Profil asiatic.

    Din păcate în viața de zi cu zi și-au făcut loc acest tip de penalizări tocmai pentru că nivelul de educație este scăzut în Europa balcanică, în marea majoritate a Asiei, în Africa și în America de Sud. Anvergura sistemului de penalitate, de sancționare mai bine zis, a diverselor abateri de la morală sau de la lege în corelare cu un sistem de punere în aplicare mai puțin corupt au făcut din Europa centrală și de vest un leagăn al unei civilizații moderne, cu aspect integrator și tendință pozitivă. Asta până la sfârșitul mileniului doi.

    Astăzi, după nici un sfert de veac din mileniul trei, după ce porțile Europei au devenit permisive, civilizația aborigenă a asimilat, mai de voie mai de nevoie, populații ale căror culturi, religii și tradiții erau complet diferite. Urgisite pe de-o parte, lacome pe de altă parte, acești nou veniți s-au comportat în mod diferit. Partea cerebrală s-a integrat armonios în modul de viață civilizat, au îmbrățișat cu plăcere sistemul de valori occidental chiar dacă, în cea mai mare parte, și-au păstrat religia și tradițiile.

    Din păcate cealaltă parte, hămesită și nu mică la număr, s-a pus pe căpătuială și, sub acoperirea unor religii ale căror principii au fost agresiv deformate, s-au dedat la teribilism iar în final la terorism. Să nu hulim prea mult extremismul religiilor despre care vorbeam pentru că și noi, creștinii, am avut extremiștii noștri. Aduceți-vă aminte de evul mediu, de exacerbarea cu care se trecea la pedeapsa capitală pentru vini mărunte sau inventate. Unii spun că și în ziua de azi avem răzleți ai interpretării bibliei. Un exemplu ar fi exorcizarea.

    Ziceam de pătrunderea coerciției în viața de zi cu zi. Ce spuneți de șoferii (indiferent de nație) care după ce trec de Petea spre vest respectă cu strictețe regulile de circulație? La întoarcere le încalcă și mai abitir. Poate îmi veți spune că dincolo amenzile sunt mult mai mari, dar să știți că dacă le raportăm la nivelul de trai, sancțiunile sunt comparabile. Nu vorbesc de Ungaria aici, ci de Germania, Austria, Franța, Marea Britanie... țări cu nivel de câștiguri superior celor mai mulți dintre noi. Bașca viciile gen corupție sau crailâc.

    Dacă sintetizăm amenzile din vest pentru vestici sunt o metodă de educație, iar amenzile din vest pentru estici reprezintă o coerciție. Bun ș-așa!

    Sportul este un domeniu în care termenul sancțiune și-a pierdut din spiritul educativ. În sport a apărut noțiunea de greșeală asumată (fault intenționat acceptând aprioric atât sancțiunea disciplinară cât și cea tehnică). În trecut faultul apărea de cele mai multe ori neintenționat. Acum balanța e covârșitoare pe dos. La fel și cu băutul la volan pentru cei cu dare de mână. Reiterez: nu numai valoarea scăzută a amenzilor duce la asumarea infracțiunii ci și ușurința cu care pot fi corupte organele de control.

    Opriți războiul!