Secțiunea de minimă rezistență

     Această noțiune care ține mai mult de „rezistența materialelor” are aplicare aproape în orice alt domeniu. De fapt fiecare din noi avem pentru fiecare tip de emoție în parte câte o secțiune de minimă rezistență. Râsul, plânsul, furia, grija, tristețea, adorația... toate aceste manifestări ale emoției apar atunci când s-a depășit un anumit grad, suportabil până atunci, al faptului divers. Altfel spus atunci când s-a trecut peste ceea ce structura noastră sufletească consideră că este normalitate.

    Cunoașterea psihicului propriu (oare e posibil?) este o speranță a fiecăruia din noi. Dacă ne știm limitele capacitatea noastră de apărare împotriva atacurilor intempestive este mai ridicată. Decât autoobservația (introspecția) omul folosește mult mai des observația, adică mult mai repede găsește aceste secțiuni de minimă rezistență emoțională la cei din jurul său, mai apropiați sau mai îndepărtați, printre prieteni și rude sau printre adversari și dușmani, decât își descoperă și mai ales își recunoaște propriile limite. Nu numai că le găsește ci le și exploatează în favoarea sa. Această exploatare poate fi benefică sau malefică pentru subiectul observat.

    Moftul acesta modern numit GDPR (mai pe românește RGPD, adică Regulament General de Protecția Datelor) tocmai la asta se referă. Adică s-a redescoperit (din nou!) focul, s-a reinventat (din nou!) roata. Cine sunt cei ale căror date personale nu trebuiesc date în vileag? Păi tocmai cei ale căror fapte nu vor să fie cunoscute, adică în cea mai mare parte lumea infractorilor și în mai mică măsură a celor copleșiți de rușine. Am observat în ultimii treizeci de ani că infractorii au mai multe drepturi decât ăștialalți. De ce? E simplu: pentru că drepturile ți le dau legile și legile sunt făcute de o gașcă de infractori. Iar am trecut de secțiunea mea de minimă rezistență în fața nedreptăților.

    Secțiunea de minimă rezistență la nivel de conștiințe nu se aplică doar la indivizi ci și la grupuri de indivizi. De la familie și până la partide politice orice grup de persoane (creșe, grădinițe, școli, găști, locuri de muncă, bande, grupuri sociale...) au secțiuni de minimă rezistență care pot fi sau nu exploatate de către un alt grup sau, mai grav, de o persoană. Un Ceaușescu sau un Putin tot timpul se găsește la cotitură sau pe drumul drept. Vă dați seama că aici am trecut deja în sfere înalte cu tente naționaliste. Pe aceste principii s-au iscat revoluțiile și s-au planificat războaiele. Noi, ăștialalți cum ziceam mai sus, ce vină avem? Pe noi ne-a întrebat cineva ceva? Nu! Nu pentru că ni s-a studiat cu atenție secțiunea noastră de minimă rezistență și s-a concluzionat că mai e până atunci...

    După cum vedeți am tratat acest subiect, secțiunea de minimă rezistență, doar prin prisma factorului uman. Se pare că mai important ar fi fost să tratez acest subiect vorbind despre factorii care influențează omul, influențează omenirea și influențează viața pe această planetă. Poate cu altă ocazie. Ce ziceți? Atingem secțiunea de minimă rezistență a vieții pe Pământ?

    Opriți războiul!