Traumatisme

    Nu mă refer la sensul de traumă ci la cel de stare psihică patologică a unui organism. Normal că dacă este vorba de o stare psihică organismul trebuie să fie viu. Asupra sportului în general și, cred eu, a fotbalului în special apasă o sumedenie de traumatisme. De la presiunea din partea publicului și până la războiul din estul Europei traumatismele se costumează în diverse forme și se relevă pe diferite fonduri. Nu am pretenția că le cunosc pe toate, darmite că le-aș putea judeca pe toate în acest colț de pagină. Am să iau totuși în discuție câteva chestii cu exemple punctuale care se pot sau nu generaliza în funcție de contexte.

    Perioada de transferuri este traumatismul la modă în acest interval de timp. Capătă forme diferite. În primul rând există o secretomanie înainte de parafarea fără dubiu a unui transfer tocmai pentru a nu interveni „concurența”. Cunosc personal două cazuri în care fotbaliști care mai târziu au ajuns jucători de bază ai naționalei au plecat la București să semneze cu Dinamo și a doua zi purtau tricoul Stelei. Lăcătuș și Didi Prodan sunt cei care mi-au povestit de pățaniile lor, dar cu siguranță cazurile sunt mai multe și nu într-un singur sens.

    O altă formă a traumatismelor apărute în perioada de transferuri este cea determinată de momentul când trebuie făcut un transfer. Teoria zice că cu cât mai repede cu atât mai bine, pentru ca omogenizarea echipei să fie făcută în perioada de pregătire și nu după începerea campionatului. Ce te faci însă dacă după perioada de pregătire și de omogenizare îți pleacă antrenorul? S-a dus totul pe copcă. În plină vară.

    Presa sportivă dezvoltă un alt evantai de traumatisme care mușcă sau uneori chiar distrug eșafodaje care păreau solide la un moment dat. Sunt unii ziariști din domeniu care, plătiți sau din pur amuzament, complotist au ba, introduc tot felul de știri false, uneori mondene, care lucrează negativ la baza unei echipe sau a unui sportiv. Cei mai afectați în aceste cazuri sunt tinerii. O acuză improvizată sau o laudă excesivă pot transmite mesaje care au un efect iremediabil asupra unui caracter încă neformat. Nu întâmplător cele mai multe exemple în acest sens au fost și sunt la FCSB. Becali, cu ajutorul presei, a distrus de-a lungul timpului, cel puțin 30-40 de tinere talente care atrase de mirajul banului, s-au refugiat în mediocritate la prima răbunire a latifundiarului. După presiuni sistemtice chiar și caracterele mai puternice au fost măcinate cu ajutorul ziariștilor de circumstanță.

    Pe finalul acestei caricaturi vreau să scot în evidență un alt traumatism, un traumatism care acționează asupra lumii moderne din afara sportului dar iată că psihoza acestui început de mileniu s-a râsfrânt și în lumea sportului. A sportului alb. Chiar asupra celui mai alb dintre sporturi: turneul de tenis de la Wimbledon. Sorana Cîrstea a postat pe una din rețelele de socializare următorul text: „Faceți bărbații din nou masculini, faceți femeile din nou feminine, faceți copiii din nou inocenți!”. Ce să vă spun? O lume deja traumatizată de o fobie patologică a mileniului a interpretat mesajul ca pe un atac asupra celor ce văd normalul mai altfel. Chiar dacă nimeni nu are nimic cu modul lor de a înțelege lumea ei se tot bagă în seamă.

   Am mai spus și cu altă ocazie. Am prieteni de familie și cunoștințe care înțeleg altfel viața. Îi accept chiar dacă nu le împărtășesc modul de a privi lucrurile. Asta nu înseamnă că îi blamez. Poate mă fac înțeles altfel. Nu am carnet de șofer și nu am avut niciodată. Nu am vrut să am. Asta nu înseamnă că îi desconsider pe șoferi. Ba mai mult. Eu sunt cel care se află în minoritate. Trebuie să fiu scos în afara legii?

    Opriți războiul!