Publicitate (VI)

    Privirea peste umăr se proptește în acest număr de suportul de publicitate. Astăzi suportul de publicitate este foarte diversificat. De la nisipul de pe malul mării până la ghețarul de la 8848 de metri deasupra lui, pe Chomolungma (Everest) în Munți Himalaia, orice poate reprezenta suport de publicitate. Pe orice se poate face o informare. De la copacul pe care ți-ai scrijelit sentimentele până la camionul cu însemnele celei mai cunoscute băuturi răcoritoare, tot ce mișcă sau nu mișcă poate reprezenta un suport de publicitate.

    Secolul XX a fost cel care a conștientizat noțiunea de publicitate și a creat o industrie în acest domeniu. Atunci au apărut noțiuni ca „public țintă”, „audiență” sau chiar „publicitate”. Poate mă certați și îmi veți spune că publicitatea a apărut în China, acum vreo 3-4 mii de ani, când vănzătorii își promovau produsele cu mici poezioare pe care le recitau sau cântau cu glasuri stridente. Sau veți spune că în epoca medievală erau „strigători” care aduceau vești prin târguri. În paranteză fie spus, acest obicei l-am văzut și în ziua de azi la Sighișoara, parodiat în diverse răstimpuri în centrul istoric al municipiului. Îmi veți aminti că tipograful a fost inventat în 1453 de Johann Gutenberg sau că primul slogan a apărut în Anglia anului 1886. Aveți dreptate, dar tot cred că marea masă a cetățenilor nu erau conștienți că fenomenul reprezintă de fapt publicitate.

   Chiar dacă în România prima agenție de publicitate a apărut în 1880 (patron David Adania) tot cred că noțiunea nu avea un înțeles concret pentru clienții de publicitate (vânzător) și publicul țintă (virtual cumpărător). Abia prin 1920  când au apărut noțiuni precum marketing (ansamblul activităților prin care producția este orientată și adaptată cererilor prezente și viitoare ale consumatorului) sau copywriting (activitatea sau ocupația de redactare a textului reclamelor sau a materialelor publicitare) lumea a înțeles adevăratul sens al noțiunii de publicitate.

   Pașii importanți care au dus publicitatea la rang de industrie sunt ziarele, radioul (apărut în 1920), televiziunea (din 1950), calculatorul (inclusiv telefonul, din 1980), digitalizarea (din 1990). Publicitatea on-line a apărut pentru prima oară în 1995 și astăzi este domeniul cel mai răspândit. După părerea mea nu este și cel mai eficient. Neîncrederea populației în informațiile venite pe surse greu controlabile este din ce în ce mai mare și va duce la o estompare a acestui sistem de informare sau de a promova produse. Deocamdată clienții mici de publicitate nu sunt conștienți de acest lucru și, mai ales cei tineri, pedalează în continuare pe a investi bugete de publicitate într-un domeniu unde ei au acces mai ușor. Nu se gândesc că la fel de ușor au acces și impostorii și răuvoitorii.

    Timpul le va lămuri pe toate și până nu se mai născocește ceva nou în lumea asta în perpetuă schimbare (nu neapărat înspre bine) recomandarea mea este să se recurgă tot spre vechile suporturi de publicitate: TV, ziare clasice, radio, panouri publicitare și alte metode clasice. Din on-line recomand doar portalurile unde este o audiență măsurată de instituții abililtate. În România instituția abilitată în acest domeniu este doar BRAT-ul.

    Opriți războiul!