S-a născut un star

     Undeva în România s-a născut un star. Sau mai multe staruri. Undeva în România tinere sau mai puțin tinere mame au dat viață. Fiecare nouă viață are, pe lângă greutate și înălțime, un talent ascuns. Un talent care îl poate face unic în lume. Un talent ce trebuie descoperit, dezvoltat, ferit de factori perturbatori și conștientizat în mintea și inima viitoarei celebrități. Un talent căruia, dacă are cine să-l șlefuiască, îi poate da acea strălucire unică pentru care a fost adus pe lume prin acel procedeu minune pe care noi îl numim naștere.

    Arta, sportul și știința sunt principalele domenii în care talentele ascunse pot reverbera natural. Dar nu numai în aceste direcții se pot naște talente. Multitudinea de meserii (de ieri, de azi și de mâine) sau oricare altă activitate umană, chiar și politica, au câmpuri albe care urmează a fi completate cu aptitudinile fiecărui nou născut. Aceste talente pot fi remarcate încă de la naștere. Glumind puțin am putea spune că primul „oaa” scos în lumea vie ar putea fi pus pe portativ.

    Unele aptitudini sunt descoperite la vârste fragede (1-2 ani), altele la vârsta primelor creații (3-6 ani). Cele mai multe însă sunt descoperite de talentatul însuși, după vârsta de 7 ani. Noi cei din anturajul lor nu trebuie decât să le punem la dispoziție întrega plajă de oportunități din toate domeniile, iar atunci când observăm o anumită înclinație spre unul din drumuri să-i cultivăm această direcție de dezvoltare. Să-i lăsăm totuși posibilitatea să renunțe în cazul în care își pierde interesul sau dorește să treacă la un nivel mai înalt sau la unul paralel. Ce trebuie să le spunem totuși este că perfecțiunea (culmea culmilor într-un domeniu) nu se poate obține decât prin muncă.

    Cine este anturajul? Păi în primul rând familia, în al doilea rând sistemul educațional și în al treilea rând mediul social. La anturaj, pentru modelarea unei personalități, se adaugă autoinstruirea (autodidaxia). Fiecare factor are o implicare individuală și una în consens cu ceilalți factori. Fiecare factor are importanța lui și dacă unul din ei scârție ne putem lua adio de la perfecțiune. Dar asta nu înseamnă să se renunțe. Chiar dacă nu este „capo di tutti capi” poate fi un reprezentant de seama în domeniu la nivel mondial, continental, național, județean..., un nivel neatins de un alt muritor al arealului respectiv.

    Familia este prima care ar putea observa care este acel talent ascuns ce ar trebui șlefuit. Principala greșeală care poate impieta asupra candidatului la nemurire este impunerea unei anumite direcții de dezvoltare fără a ține seama de aptitudinile eroului lor.

    Sistemul educațional (educatori, învățători, profesori, maiștri, antrenori...) la noi este mult slăbit în ultimii 30 de ani. De aceea cei care încă mai sunt buni pedagogi în acest sistem, trebuie să se implice mai activ în descoperirea de talente.

    Mediul social în care se dezvoltă copiii nu trebuie să fie foarte restrâns. Nu poți să-i ții sub un glob de cristal în care să respire doar aer pur. Trebuie doar să-i conștientizezi să discearnă răul de bun. Mai bine invers: bunul de rău. Au nevoie de anticorpi, de un sistem de apărare care să alunge influențele negative. Pentru acestea trebuie să le cunoască. Școala, locul de joacă, terenurile sportive, călătoriile, taberele trebuie să facă parte din viața fiecăruia și să fie în continuă schimbare. Doar „acasă” rămâne acasă perpetuu. Dar și aici trebuie să avem grijă să se întoarcă cu drag acasă.

    Autoinstruirea se face prin fiecare acțiune pe care o dezvoltă subiectul. Cititul, vizionatul, învățatul, antrenamentul, joaca, cultivarea curiozității și toate celelalte sunt prilejuri de autoinstruire. Un autodidact profită de orice astfel de oportunitate.

    În scurt timp David Popovici ar putea deveni cel mai mare sportiv al planetei.

    Opriți războiul!