S-a spart o toba. Eram prin '75 in sala de spectacole a salasului de cultura Mihai Eminescu din Bucuresti. Intr-o sala de circa 500 de persoane eram inghesuiti vreo 2000. In imbulzeala de la intrare mi-am pierdut un pantof. Nu conta. Nu conta ca afara era cioafla de februarie. Inauntru canta Phoenix. Dupa prima ora de concert toba lui Petrescu a cedat. Bucurosi pentru ce am auzit si tristi pentru ce n-am auzit plecam spre case. Avea sa fie ultimul concert al Phoenixului in Romania inainte de a fugi de regim. Eram ultimul la iesire. Fata mi s-a deschis. Pantoful meu stang trona in vitrina salasului de cultura. Afara era cioafla de februarie.
As putea sa spun ca Emil mai traieste prin muzica lui, dar asta stim cu totii. As putea sa aplaud in nestire imbatat de dorinte si trairi pe care nu multi le-au simtit in preajma ardeleanului. As putea sa sadesc un copac. Fructifer. As putea sa gadil norisorii albi ai uverturii unei idile, ai unei inedite sperante.
In sali de spectacole cu usile deschise intesate de lume, pe stadioane in nopti cu sau fara luna, in palate cu regi si regine ai vremurilor noastre, in spelunci cu drojdie si vin prost, pe carari de munte sub privirile caprelor negre, in autobuze sau marfare, peste tot pe unde ai doinit se vor auzi perpetuum ecoul strunelor tale.
Aceeasi strangere de inima si goliciune a sufletului o simt azi ca si atunci cand am aflat ca Phoenix nu mai este. Au trecut anii si Phoenix-ul a revenit.
S-a rupt o coarda. Si tu vei dainui!
As putea sa spun ca Emil mai traieste prin muzica lui, dar asta stim cu totii. As putea sa aplaud in nestire imbatat de dorinte si trairi pe care nu multi le-au simtit in preajma ardeleanului. As putea sa sadesc un copac. Fructifer. As putea sa gadil norisorii albi ai uverturii unei idile, ai unei inedite sperante.
In sali de spectacole cu usile deschise intesate de lume, pe stadioane in nopti cu sau fara luna, in palate cu regi si regine ai vremurilor noastre, in spelunci cu drojdie si vin prost, pe carari de munte sub privirile caprelor negre, in autobuze sau marfare, peste tot pe unde ai doinit se vor auzi perpetuum ecoul strunelor tale.
Aceeasi strangere de inima si goliciune a sufletului o simt azi ca si atunci cand am aflat ca Phoenix nu mai este. Au trecut anii si Phoenix-ul a revenit.
S-a rupt o coarda. Si tu vei dainui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu