duminică, 2 noiembrie 2008

Lacul

...Ariciul si-a numarat acele, a parasit cararile batatorite si s-a indreptat spre o lume care il fascina dar de care ii era teama sa se apropie pana atunci. A ajuns pe malul unui lac. Un lac ale carui maluri impresionau retina cu contururi distincte, dar a carui adancime era greu de presupus. Plimbandu-se incolo si incoace pe malul lacului, ariciul si-a udat labutele si in parul acicular i s-au prins niste alge. Bune la gust. Chiar foarte bune.
Isi incarca-n spini cate alge poate si se-ntoarce-n calea lupului poftindu-l sa guste. I-au placut si lui. Erau carnoase. Si parca si blana ii lucea mai frumos. La orizont apar muguri de speranta. Sa fie asta calea? O noua incursiune pe malul lacului s-a lasat cu si mai multe alge.
In timp. ariciul inota din ce in ce mai departe de mal. Algele se adunau cu sutele si apoi cu miile. S-au descoperit si fructele lacului. Prestigiul lupului crestea. Incepeau jivinele sa se uite si la el cu respect nu numai cu teama. Dar parca tot ursul...
A fulgerat. O lumina de foc cu dinti de ferestrau s-a prelins deasupra padurii exact pe crestetul ursului. Alai. Cuvinte de dor, cuvinte ce dor s-au tiparit atunci cateva zile de-a randul. Unele sincere altele ipocrite. Unele cu talent altele din barda. Coioti si vulpi ce pana atunci slujeau interesele ursului si ii sarutau laba cu recunostinta parsiva, s-au asezat la masa ospatului si a petrecerii.
Descarnau tot ce prindeau,
Doar albe oase ramaneau.
Plescaiau si-ngurgitau
Butelci cu miile goleau.
In tot acest timp lupul invata sa fie respectat, iar ariciul inota prin lacul ale carui margini le vedea, dar a carui adancime nu o banuia. Curios. Niciodata lupul nu i-a cerut sa-i arate lacul... (continuare in numarul viitor)

Sa revenim cu picioarele pe minge. S-au consumat derbiurile. Cel provincial a fost mai sincer. Cel bucurestean fuse mai pompos. Ambele insa si-au onorat asistentele. Castigatoare a iesit culoarea visinie, echipa cartierului Gruia. Singura care si-a adjudecat victoria. Ar putea sa se bucure si visiniul capitalist daca deseara reuseste sa se debaraseze de o stea cazatoare. Scorul normal este de 7-1, dar cum Rapiduletul numai mers regulat nu are...
Ce chestie. Daca Otelul ar bate pe Poli (sac Zambon!) si despre meciul acela se poate spune ca ar fi fost un derbi. Si daca ar bate la un singur gol, tot Poli ar fi sa fie lidera morala.
In sfarsit l-a descoperit cineva pe Kapetanos. Era timpul. Ma gandesc ca si in curtea Rapidului a fost un jucator de acelasi calibru, dar maini nepricepute i-au semnat transferul prin Spania la cules de puncte pentru Murcia. Mi-e si frica cand ma gandesc ce ar putea face Kapetanos daca ar avea un Lucescu (extrema Mircea daca vi-l mai aduceti aminte) care sa-l serveasca. Poate ca ar speria Europa precum Dudu Georgescu.

Niciun comentariu: