Cu pixul pe covorul verde

    Ciudate sunt manevrele FRF-ului. Și eu sunt printre contestatarii lui Burleanu. Singura chestie pozitivă din mandatele lui este cerbicia cu care păstrează prezența tinerilor jucători români pe tot parcursul întâlnirilor din superligă și cele două ligi naționale (a doua și a treia). În rest sunt doar baliverne sau ciudățenii.

   Unele intenții bune sunt împregnate de alegeri și orientări care anulează ideea de bază. Un exemplu în acest sens ar fi centrele de copii și juniori care în cele mai multe cazuri sunt doar pe hârtie, iar acolo unde există sunt date pe mâna unor administratori puși pe căpătuială și a unor cadre (antrenori) lipsite de dedicare (devotament).

   Uitându-mă peste umăr mi-aduc aminte că în vremurile de demult erau adevărați făuritori de talente. Antrenori care la viața lor nu au antrenat decât echipe de juniori și copii. Antrenori care au zămislit o sumedenie de Dobrini sau Lupești, niște Nunweileri sau Dumitrii, antrenori care știau că ăsta este datul lor pe Pământ. Aproape toate echipele aveau câte unu-doi antrenori dedicați creșterii juniorilor. Steaua, Dinamo, Rapid, Petrolul, FC Argeș, UTA, Crișul, Steagu Roșu, Farul Constanța...

   N-am să vă povestesc decât despre doi dintre ei. Ambii mi-au fost și mie antrenori. La Steagul Roșu l-am avut pe nea Hidișan (Ștefan), iar la Rapid pe nea Costea (Ioan). Nu mai e vorba de mine aici. După ce mi-am dat seama că n-am valoare de Divizia A, m-am retras. Dar acești oameni au făcut să apară un Năftănăilă, un Adamache, un Pescaru, un Gyorffi, un Ivăncescu sau un Lăcătuș (puțini mai știu asta) pe de o parte, iar în Giulești un Neagu, un Lupescu, un Manea, un Rică Răducanu, un Liță Dumitru și mulți, mulți alții. Nea Costea ne-a părăsit în urmă cu 10 ani la început de cireșar, la onorabila vârstă de 101 ani.

   Apropo de Neagu! Știți că el este unul dintre puținii fotbaliști (aproape 600 la nivel mondial, cei mai mulți din Asia și Africa) care au jucat întreaga carieră de seniori la un singur club de fotbal? S-au luat în considerare doar cei care au jucat cel puțin 10 ani în primul eșalon fotbalistic al țării din care face parte. Ceilalți români, încă șapte la număr, care îndeplinesc aceste condiții sunt Octavian Grigore (19 ani la Petrolul), Cornel Dinu (17 ani la Dinamo), Zsolt Szilagyi (15 ani la „U” Cluj), Cătălin Tofan (15 ani la Oțelul), Constantin Stancu (14 ani la Argeș), Flaviu Domide (13 ani la UTA) și Alexandru Forminte (13 ani la Ceahlău). Sandu Neagu a petrecut nu numai cei 13 ani în Giulești, ci și ultimii 20 de ani din viață într-o „chilie” a stadionului lipit de calea ferată.

   Am plecat de la un Burleanu insipid și am ajuns să scriem despre legende. Scuzați-mă vă rog că le-am scris numele în același articol. Poate altădată revin la acest președinte FRF fără trecut, fără prezent și fără viitor. Păcat că fotbalul românesc regresează așa mult în acest timp.

   Opriți războiul!