Primele noțiuni despre raport le-am deslușit prin școala primară atunci când am înțeles că împărțirea și raportul sunt cumva similare. Atunci am înțeles că dacă ceva (numărătorul) îl împărțim la altceva (numitorul), având același înțeles în ceea ce privește unitățile de măsură, obținem un raport. Acesta poate fi subunitar, egal cu unitatea sau supraunitar.
Dacă numărătorul este mai mare decât numitorul atunci raportul este supraunitar. De ce vă recapitulez toate astea? Probabil ca să mă justific, să mă facă pe mine să cred, despre analogia pe care am s-o fac cu alte sensuri ale cuvântului raport.
În societate de exemplu un raport asupra unei activități efectuate se poate da în fața unei mulțimi mai mult sau mai puțin avizate despre subiectul raportului. Acesta poate fi acceptat, înțeles și/sau judecat. Pe de altă parte, în armată, a da raportul este cu totul altceva. Acolo numai cel mic dă raportul către cel mare, iar raportul poate fi doar judecat indiferent dacă este înțeles. Ați prins nuanța? Cel mic către cel mare, adică dezvoltarea este exclusă, raportul fiind subunitar. Prin definiție în armată un general este mai „deștept” decât un colonel și așa mai departe până la bietul soldat. Cum să-ți dai seama astfel că nu poți avea dezvoltare sub uniformă? Pentru ei dezvoltarea înseamnă creșterea în grad.
Toată poliloghia asta de până acum a fost cu scopul de a mă face și eventual de a vă face, să înțeleg(eți) că niciodată un om aflat în subordine de tip militar nu va pricepe că pensia specială este nemeritată. Cum să le explici că fără învățământ nu ar fi putut purta tunica, fără medicină mânecile (uneori caschetele) le-ar fi fost inutile, fără ingineri s-ar fi bătut și acum cu pietre iar fără Enescu durerea i-ar copleși? N-ai cum! Subordonarea este literă de lege, iar înțelepciunea o hulesc mai abitir decât o face religia. Această ultimă parte a concluziilor mele nu se referă le persoane, ci la sistem. Persoanele, chiar dacă unele dintre ele sunt conștiente nu renunță la armă. Este osul lor.
Tot un raport este legătura dintre mine și tine cititorule. Și acesta poate fi subunitar, egal cu unu sau supraunitar. Subunitar adică nu înțelegi ce spun și mă lași în plata domnului, egal cu unu adică ești de acord cu mine și treci mai departe sau supraunitar adică mă judeci pozitiv/negativ, adică cu completări, în dezacord sau și una și alta. Doar cei care mă judecă (pozitiv sau negativ) din exteriorul sistemului luat în discuție pot crea dezvoltare.
Dacă pentru militari am putea depune chezășie morală pentru faptul că asta este educația pe care au primit-o ce ne facem cu tot acel spectru de profesiuni care primesc pensii speciale pentru motive scornite? Toți au avut în timpul activității salarii care le-ar fi permis să-și facă pensii private, iar contribuțiile lor la stat au fost suficiente pentru a le oferi o pensie onorabilă, fără alte cerșetorii. De parlamentari nu avem voie să ne plângem pentru că noi i-am ales. Până nu vom elimina profitorii din politicul românesc (nu numai la români se întâmplă, dar asta nu-i o scuză) nu vom avea legi corecte și cu un singur înțeles.
Noroc că Europa pune piciorul în prag dar ăștia ai noștri ar putea lăsa țara în subdezvoltare doar ca ei să aibă tolba plină.
Opriți corupția! Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu