Sentimentele și resentimentele care ne invadează și uneori blochează gândurile noastre ne fac de multe ori să luăm decizii în pripă. Nu că unele nu ar putea fi bune, dar rata de succes e mică și în unele cazuri acțiunile pot duce chiar la dezastru. Un element esențial pentru ca aceste decizii să aibă un procent mai ridicat de reușită este nivelul de informare al decidentului.
Asupra nivelului de informare al celui care declanșează o acțiune sau un lanț de evenimente apasă mai mulți parametri ajutători sau perturbatori. În afara celor fortuiți (întâmplători), parametrii cu caracter cvasigeneral sunt nivelul de cultură, experiența în domeniu, capacitatea intelectuală și calitatea surselor de informare. Unii ar adăuga și norocul, dar după părerea mea acesta nu este un factor pe care să te bazezi. Doar să-l invoci, zânbind puțin.
Din păcate nivelul de cultură la generațiile tinere este din ce în ce mai restrâns ca plajă de pătrundere. Bineînțeles că nu este universal valabil. Sunt și tineri, autodidacți sau nu, cu un areal impresionant și nivel consistent al bagajului cognitiv. Vorbesc la modul general. De multe ori explicația la îndemână pentru cei mulți, indolenții acestui domeniu, este: „azi mai important este să știi să cauți!”. Sunt de acord cu aserțiunea doar dacă eliminăm adverbul „mai”. Le-aș răspunde acestora că fără un anumit grad de cultură nu vei știi „ce” și „unde” să cauți. Arbitrarul duce la erori.
Experiența, la prima vedere, este un factor care depinde doar de trecut. S-ar părea că doar vârsta și activitatea petrecută în domeniu te pot scoate din încurcătură. Un secret pentru a depăși acest impediment este să te bazezi pe experiența altora. A predecesorilor. Pentru aceasta studiul de caz este necesar. Trebuie analizate și îmbunătățite acțiunile datorită cărora s-au obținut rezultate pozitive și înlăturați factorii care au dus la un anumit regres.
Capacitatea intelectuală este dată în primul rând de IQ. Dar nu numai de el. Antrenamentul intelectului duce la o capacitate de a gândi (de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni) mai profundă. Delăsătorul, leneșul cu alte cuvinte, poate pierde din sprinteneala și agerimea minții din cauza lipsei ei de activitate. Atenție! Acest antrenament nu trebuie să fie monoton. Diversificarea lui trebuie să fie continuă, în tandem cu vremurile (tehnologie, politică, anturaj) dar și repetitivă la un alt nivel.
Sursele de informare sunt, empiric vorbesc, cuiul lui Pepelea. Adică acel punct înspre care se îndreaptă toți factorii de influență și dinspre care se dezvoltă (in)succesul în toate gradele lui de exprimare. Cel mai adesea sfat în acest sens este de a avea cât mai multe și diversificate surse de informare. Aș nuanța un pic acest sfat, în sensul că aș elimina sursele care în mod repetat mi-au dat informații false. Le-aș consulta mai rar pe cele cu informații care nu au dus la plusvaloare și m-aș concentra mai mult pe cele argumentate cu realizări concrete și verificabile. Sui-generis pentru toate deciziile trebuie să rămână liberul-arbitru.
Poate vă întrebați ce legătură are titlul de mai sus cu poliloghia care l-a urmat. Toată această vorbărie mi-a fost inspirată de o droaie de cetățeni (era să zic oameni) aninați de un gard. Nu chiar întâmplător, gardul era al Parlamentului, momentul coincidea cu o demonstrație a unor oameni cu adevărat năpăstuiți (manevrați și ei de sindicaliști), iar ciudații își spuneau AUR. Mai bine și-ar fi spus „aura urii”.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu