În această săptămână, mai precis joi 18 mai de la ora 19,00, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti ne prezintă două ”viori” tinere dar extrem de talentate ale muzicii clasice românești. Este vorba despre brașoveanul Valentin Șerban și sătmăreanul Vlad Răceu. Concertul sinfonic îl va avea la pupitru pe îndrăgitul nostru dirijor Tiberiu Soare.
Programul din acea seară va debuta cu relativ trepidanta uvertură din opera lui Wolfgang Amadeus Mozard, ”Clemența lui Titus”, una din ultimele opere ale celebrului compozitor. În continuare tot cu Mozart ne vom delecta, este vorba despre ”Concertul în do major pentru două viori și orchestră”. Pentru final programul ne rezervă ”Sinfonia în re minor” a lui Cesar Frank.
Pentru acest eveniment cultural sunt valabile abonamentele cu numărul 39. Dacă despre Vlad Răceu și Tiberiu Soare am scris în nenumărate rânduri, despre violonistul de excepție Valentin Șerban vă ofer acum câteva succinte date biografice. De asemenea vom ”studia” vioara și vom afla câteva elemente despre opera ”Clemența lui Titus” .
Valentin Șerban
Este câștigătorul marelui premiu în finala de vioară a Concursului
Internațional George Enescu 2020/2021, cu interpretarea Concertului
pentru vioară Sibelius în re minor op. 47 care a adus publicul la ovație în picioare la Ateneul Român.
Valentin Șerban a
absolvit anterior studiile de licență la Universitatea Transilvania din
Brașov și a urmat studiile de master la Universitatea de Muzică și Arte
Spectacolului din Graz, sub îndrumarea Silviei Marcovici. A cântat în România, Franța, Germania, Austria și Italia. Din 2018 este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris și concertmastru invitat al Orchestrei de Tineret din România.
Este câștigător al mai multor concursuri naționale și internaționale de vioară precum Concursul Internațional ”Andrea Postacchini” (Italia), Concursul Național ”Mihai Jora” (România), Concursul Internațional ”Ștefan Ruha” (România), Concursul Internațional ”Remember Enescu” ( România).
Singurul muzician român care a cântat vreodată la vioară în întuneric total pentru un public. Concertul Eyes Wide Shut
este o performanță care sfidează ascultarea convențională și
prezentarea muzicii clasice. Conceptul propus de Cristina Bobe constă
într-un recital solo de 60 de minute susținut de violonistul Valentin
Șerban în întuneric negru și include una dintre cele mai complexe
lucrări din repertoriul violonistic (Bach, Kreisler, Enescu, Paganini,
Ysaÿe).
Vioara
Este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate
în cvinte perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii de
rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când sunt
ciupite.
Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola, violoncelul
și contrabasul), vioara este cel mai mic instrument și generază
sunetele cele mai înalte. Alți termeni populari folosiți pentru vioară
sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră. Persoana care
cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana care
construiește sau repară o vioară se numește lutier.
Vioara a apărut în Europa în nordul Italiei, în prima parte a secolului al
XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de
instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba și viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. La acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea
patru coarde (așa cum au viorile moderne) a fost construită în 1554 de
către Andrea Amati.
Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit
imediat un instrument răspândit atât printre muzicanții din stradă, cât
și printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franței
i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există
și în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de
Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Există și viori cu 5 coarde, prin adăugarea coardei DO de jos, ceea ce apropie vioara de sonoritatea violei. Deoarece cele 5 coarde sunt mai apropiate unele de altele, digitația
diferă de cea pentru vioara clasică, cu 4 coarde. Vioara cu 5 coarde se
folosește preponderent pentru muzică pop, rock și jazz.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care
face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului
cristalin, expresiv și plin de frumusețe, vioara este principala
purtătoare a melodiei. Strălucirea și căldura sunetului ei o așează în
fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda
cele mai variate sentimente, ca: duioșie, măreție, visare, forță, etc.
Primul instrument cu coarde și arcuș, numit "ravanastron"
(întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (5000
ani i.e.n). Acest strămoș al viorii a fost răspândit în China cu
denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecționare a
ravanastronului o fac arabii și perșii numind instrumentul „kemang a
Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau
rebab, robab, kemants).
Părțile viorii sunt: corpul (fața sau tăblița. eclisele, spatele, bara de rezonanță, popic). gâtul (capul, gâtul propriu-zis, limba, prăgușul) și părțile independente (călușul, coardele, cordarul, bărbia). Arcușul are următoarele părți: bagheta, garnitura de păr (din coadă de cal), scaunul sau capra și dispozitivul mecanic (șurubul).
Clemența lui Titus
Tradusă uneori Mărinimia lui Titus(în italiană La clemenza di Tito), este o operă în două acte compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret italian scris de Caterino Mazzolà, după Pietro Metastasio. A fost începută după ce a fost deja compusă cea mai mare parte din Flautul fermecat, ultima operă la care a lucrat Mozart (Mozart a finalizat Flautul fermecat după premiera de la Praga a operei Tito de pe 6 septembrie 1791).
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu