Defecte de efect

   Titlul acestei priviri peste umăr mi-a fost dictat de târgmureșeanul Andrei Florin care a scornit un cartonaș roșu în minutul 17 al meciului „U” Cluj - Voluntari. Un cartonaș scos propbabil datorită unui defect de vedere. Spun asta deoarece în restul partidei nu a lăsat impresia că ar dori să avantajeze una din echipe. Defectul odată produs a dezvoltat efecte. Nu știu ce reacție a avut arădeanul Ovidiu Hațegan la butoanele VAR-ului, dar faptul că nu l-a chemat să revadă faza este un alt defect. Sunt curios ce a scris în raportul de arbitraj observatorul jocului, sătmăreanul Octavian Șovre.

   Efectul acestor defecte nu este numai trei puncte mai puțin pentru echipa ardeleană, adică tocmai din ținutul celor trei impricinați, ci și trei puncte în plus pentru o echipă fără susținători. Mă refer la susținători în tribună nu la federație. Ce s-a întâmplat tare seamănă a „temă de casă”. După ce și-a îndeplinit „tema de casă” a dat drumul la joacă. Era cât pe ce să nu le iasă „susținătorilor”.

   Defecte de efect nu sunt numai în lumea fotbalului sau a sporturilor de echipă (cu mingea în general), sporturi în care arbitrajele au un grad de implicare mai adânc decât în sporturile individuale. Avem efecte la defecte în toate domeniile vieții. Important este totuși că avem efecte pozitive la acțiunile dezvoltate cu atenție și simț de răspundere. Inteligența, implicarea și perseverența ne pot aduce învățământul, economia (industria și agricultura în principal) și turismul la un nivel măcar mediu, la linia de plutire cum s-ar zice. Acest nivel cred că a fost depășit doar de sistemul bancar și cel al forțelor armate. Sănătatea ar fi cumva un pic deasupra liniei de plutire dar asta nu este suficient. Nu oricărui „au!” i se întinde o mână de ajutor.

   Precum Geea este mama, bunica și străbunica tuturor zeilor din mitologia greacă tot așa este și politica mama, bunica și străbunica tuturor evenimentelor din traiul nostru de ieri spre azi și de azi spre mâine. Este adevărat că nu toți zeii sunt răi. Nici toate acțiunile politicienilor nu duc spre dezastre. Factorul care afectează calitatea unui politician este bunul simț.

   Unii chiar nu știu ce înseamnă bun simț. Bunul simț nu este doar capacitatea de a asculta și a înțelege o muzică de calitate. De a apropia de nas o floare sau un pahar de vin. De a simți sub buricele degetelor asprimea unei stânci pe care te-ai cățărat sau delicatețea pielii unei femei. Nu, nici doar gustul amar al unei poame acre (simbolic vorbind) sau dulceața mierii produse de reușite. Nici doar impresia pe care ți-o produce un răsărit de soare sau o atrocitate de la știrile de pe micul ecran. Nu doar astea. Bunul simț este și capacitatea bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele.

    Se vorbește mult despre schimbarea clasei politice. De ce este nevoie de catastrofe la nivel național sau mondial pentru a schimba acțiunile unei clase politice? De ce a fost nevoie de o pandemie ca să ameliorăm situația dezastruoasă a sănătății în România? De ce a fost nevoie de un război în proximitate ca să judecăm la justa valoare necesitatea existenței unei armate bine echipate și foarte bine pregătite?

   Schimbarea clasei politice se poate face în mai multe modalități și pe mai multe direcții. Se poate face din interior sau din exterior. Se poate face treptat sau abrupt... Se poate reînnoi sau se poate desființa.

   Chiar se poate desființa? În acest moment istoric nu prea văd cum. De ce? Pentru că va apare un altceva cu altă denumire care de fapt reprezintă același lucru: politicianism. Adică un comportament politic bazat pe interesele personale, de grup sau de partid. Omul nu este în atenția politicienilor. Doar, repet pentru că este importantă și ordinea, interesele personale, de grup sau de partid!

   Opriți războiul!