Celebrele cuvinte „Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire” ale lui Neil Armstrong, rostite în urmă cu 53 de ani când atingea pentru prima oară solul lunar, par să revină pe buzele tuturor în aceste zile când programul Artemis reia interesul omenirii de a popula singurul satelit natural al Pământului.
După misiunile Apollo, unsprezece la număr cu echipaj (nu toate au atins solul lunar), oameni n-au mai fost pe Lună. În schimb au mai aselenizat câteva zboruri spațiale. Singurele țări care au avut puterea să trimită „obiecte” pe suprafața Lunii sunt până la această dată SUA, Rusia și, mai nou (2021), China. Cel care a avut năstrușnica idee să retrimită mesageri umani pe satelit a fost un personaj pe care îl cam detest. E vorba de Donald Trump, chiriașul de la Casa Albă de acum câțiva ani. Cred că el a și avut ideea să numească întreaga operațiune cu un nume războinic: Artemis. Operațiunea a cărei denumire întrupește zeița greacă a războiului nu ar trebui să fie o acțiune de provocare, de intimidare, ci una pașnică, de curiozitate.
Să vedem de fapt ce conține această operațiune. Ea are trei etape distincte. Le-aș numi: de prospectare, de acomodare și de stăpânire.
1. Etapa de prospectare, cea care trebuia să debuteze luni (a fost amânată pentru începutul lunii septembrie), nu are în vedere și transportul de persoane. Pentru Artemis I, zborul va fi fără pilot. O capsulă Orion, va fi trimisă la mai mult de 450.000 km de Pământ și la aproximativ 64.000 km dincolo de Lună, mai departe decât orice altă navă spațială locuibilă. Capsula după ce va explora cealaltă față a Lunii se va întoarce pe Pământ. Aceasta va fi apoi recuperată după aterizare. Obiectivul este să se asigure că Orion rezistă și este operațional.
2. Etapa de acomodare, Artemis II, va avea loc peste doi-trei ani, capsula va îmbarca astronauți, dar aceștia vor rămâne pe orbită în jurul Lunii înainte de a se întoarce pe Pământ.
3. Etapa de stăpânire, Artemis III, programată inițial pentru 2025 cel mai devreme (va fi probabil în 2026 sau chiar în 2028), călătorii în spațiu ar trebui să aterizeze pe Lună, la polul ei sud. NASA spune că vor fi primele femei și primele persoane non-albe care vor merge pe satelitul natural al Pământului. Ultima dată când o ființă umană a pășit pe suprafața lunii a fost în 1972, în timpul misiunii Apollo 17, adică acum 50 de ani, când cosmonauții Eugene Cernan și Harrison „Jack” Schmitt părăseau Selena.
Pentru Artemis I, NASA folosește noua sa rachetă gigantică: Space Launch System (SLS). Cu 98,3 metri înălțime este mai mică decât racheta Saturn 5 (111 metri) folosită pentru misiunile Apollo. Cele patru motoare RS-25 cu hidrogen lichid și oxigen și cele două acceleratoare oferă însă o forță de decolare cu 15% mai puternică decât cele ale lui Saturn 5. Racheta SLS poartă capsula Orion, construită după modelul navei spațiale Apollo (diametru de 5 metri), cea care a permis oamenilor să aterizeze pe Lună. Este cu 30% mai voluminoasă decât predecesoarea sa, dar spațiul rămâne destul de restrâns. În plus, Orion va găzdui patru astronauți, față de trei câți au fost în misiunile Apollo, și oferă o cabină de 9 mc, un modul întreg pentru propulsie, aer, apă și un sistem de menținere a presiunii și a temperaturii potrivite.
Pentru a ateriza pe Lună cu Artemis III, NASA a ales Starship, o mașinărie gigantică dezvoltată de SpaceX, compania miliardarului Elon Musk. Nava ar trebui să fie plasată pe orbită în jurul Lunii, permițând astronauților să se deplaseze în spațiile interioare ale Lunii de pe suprafața acesteia.
Va urma. Până atunci opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu