Noi și Pământul

    Relația dintre noi, omenirea, și planeta Pământ poate fi tratată din foarte multe puncte de vedere, cu foarte multe păreri și cu o multitudine de concluzii, soluții sau chiar cu indiferență.

   Am ales pentru această privire peste umăr un punct de vedere delicat: relația dintre om și natură. Presa timpurilor noastre tratează subiectul ba cu agresivitatea dornică de audiență ridicată, ba situându-se de o parte sau de alta a unei baricade fals ridicate între ceea ce cred unii că e bine și ceea ce cred alții că e bine. Mai rar găsești răspunsuri, concluzii și soluții în această parte a vieții noastre. M-am uitat și peste ceea ce au lăsat să se scurgă câteva din cele mai cunoscute institute de cercetare de pe planetă, dar m-am lovit de aceeași baricadă de care vă povesteam mai sus.

   Am găsit în schimb un articol scris de ziarista independentă Sarah Brown din Rio de Janeiro, Brazilia, în care chiar dacă ea se declară protectoare a mediului, o luptătoare pentru dăinuire și o pasionată călătoare în lumea largă am găsit că reușește în puține cuvinte să pună degetul pe rană. Un deget cu amprente obiective, zic eu.

   Înainte de a vă oferi mai jos articolul despre care vorbeam aș vrea să justific de ce l-am ales. În primul rând pentru că autoarea este braziliancă, țara cea mai afectată de influența omului asupra naturii (ce se întâmplă în bazinul hidrografic Amazon numește și alungă guverne și președinți de la un an la altul nu numai în Brazilia). În al doilea rând pentru că articolele sale au primit girul unor reviste precum Evening Standard (Anglia) sau Atlas Obscura (SUA). În al treilea rând pentru faptul că privește lucrurile din afară, fără a se ralia de o parte sau de alta a baricadei, altfel spus: pune pe tapet nu pictează.

   „Dacă îți place să bei apă necontaminată, să mănânci sau să respiri, atunci ești interdependent de lumea naturală. Cu toate acestea, astăzi, multe dintre ecosistemele fragile ale Pământului sunt amenințate sau pur și simplu dispar. Comunitățile indigene au înțeles de multă vreme importanța administrării resurselor naturale. Poate restul lumii să respecte asta?

   Biodiversitatea înflorește în teritoriile indigene protejate în comparație cu zonele neprotejate. Ecosistemele sănătoase și viața sălbatică abundentă din aceste teritorii le fac un model eficient, precum și rentabil, pentru reducerea emisiilor de carbon și conservarea habitatelor pe cale de dispariție. Într-un moment în care criza climatică globală a devenit din ce în ce mai urgentă, poate că aceste fapte ar trebui să atragă mai multă atenție.

   Popoarele indigene spun că ideea <<noi și pământul>> nu există. Noi suntem copiii pământului. <<Noi suntem Pământul>> a declarat Haroldo Heleno, coordonator regional al grupului CIMI (Conselho Indigenista Missionário) pentru drepturile indigenilor din Brazilia.

   Dacă ne oprim să ne gândim, corpul nostru este făcut din nutrienții pe care îi mâncăm, care provin din plante care au crescut în sol (chiar dacă acele plante au fost ulterior procesate în alimente ambalate, sau mâncate de animale, a căror carne, lapte sau ouă le-am consumat ulterior), atunci toți oamenii sunt, într-un fel, făcuți din pământ.

   Cei care trăiesc în culturile ultraurbane ar putea fi mai puțin probabil să simtă o astfel de conexiune cu pământul de sub picioarele lor, deoarece o astfel de conexiune poate să nu fie accentuată în copilărie sau apreciată pe scară largă la vârsta adultă.

   La nivel mondial, comunitățile indigene joacă un rol crucial în protejarea habitatelor și ecosistemelor de care depind toți oamenii. Dar astfel de comunități se află sub o amenințare constantă, cu toate că ele doar încearcă să păstreze o planetă din ce în ce mai fierbinte și mai aglomerată.”

   Opriți războiul!