O zi de joi cu Mozart și Paganini

    „Concertul simfonic” de joi, 3 nov, de la ora 19 va fi un concert de forță în care dirijorul român Leonard Boga și violonistul kazah Roman Kim ne vor demonstra cu măiestria lor de ce spunem despre Wolfgang Amadeus Mozart și Niccolò Paganini că sunt monștri sacri ai muzicii culte. După cum vedeți Filarmonica Dinu Lipatti păstrează la nivel înalt numele invitaților chiar dacă Zilele Muzicale Sătmărene”, ediția a VL-a s-a încheiat.

   Pentru început „Flautul fermecat” al lui Mozart ne lasă să-i ghicim tainele iubirii dintre Tamino și Pamina ascultându-i uvertura. Flautul fermecat (titlul original: în germană Die Zauberflöte) este o operă în două acte, a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris în limba germană de Emanuel Schikaneder. Premiera absolută a operei a avut loc la Viena, la Burgtheater, la data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului, iar rolul păsărarului la jucat chiar libretistul.

   În continuare rămânem în compania lui Mozart. Trecem însă pe o compoziție simfonică, mai precis vom asculta „Simfonia nr. 39 în mi bemol major”. Aceasta, supranumită și „Eroica”, este o compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart care face parte din grupul ultimelor trei simfonii compuse în vara anului 1788. Este formată din patru părți, ca majoritatea simfoniilor clasice, tipar stabilit de Joseph Haydn. Prima parte este rapidă, precedată de un ritm sincopat, iar partea a patra este tot rapidă, ca un perpetuum mobile, din care răzbate chiar umorul. Partea a doua, din care nu lipesc unele accente dramatice, este lentă, iar partea a treia este obișnuitul menuet. Simfonia constituie o capodoperă, ca și celalte două simfonii, prin suflul nou pe care îl aduce.

   În ultima parte a serii de joi trecem pe Paganini, unde Roman Kim ne va purta cu arcușul și digitația sa prin toate armoniile „Concertului nr. 1 pentru vioară în re major” imaginate de Niccolò.

    Mai menționăm că pentru a urmări acest concert puteți desprinde tichetele cu nr. 12 de pe abonamentele dumneavoastră sau puteți cumpăra bilete de la sediu. Despre Leonard Boga am mai scris în aceste pagini, vezi în colecția noastră articolele din 4 mai 2021.

   Niccolò Paganini

   Paganini (n. 27 octombrie 1782 la Genova în  Republica Genova – d. 27 mai 1840 la Nisa în Monarhia din Iulie) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.

   Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.

   Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.

   De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.

   Roman Kim 

   S-a născut în Kazahstan într-o familie cu origini tătare, belaruse și coreene. A primit prima vioară la vârsta de cinci ani, iar la șapte ani a câștigat premii la concursuri naționale. A studiat la Școala Centrală de Muzică din Moscova în perioada 2000-2008 cu Galina Turchaninova și a fost bursier al Fundației Mstislav Rostropovici. A câștigat primul Concurs Internațional de Muzică pentru Copii Rotary din Rusia în 2002. A urmat cursuri de master cu Maxim Vengerov, Midori Goto, Lewis Kaplan, Miriam Fried și Gidon Kremer.

    În 2008, la vârsta de 16 ani, Roman Kim a fost admis la Universitatea de Muzică din Köln, unde a studiat cu Viktor Tretyakov. În 2012 a câștigat premiul I la a 28-a ediție Valsesia Musica din Italia. În calitate de câștigător al Concursului Internațional de Muzică de la Köln (2011), a cântat cu Orchestra Radio WDR din Köln. Kim cântă la vioară construită de Giuseppe Guarneri (Cremona, 1695), deținută de Deutsche Stiftung Musikleben Foundation. 

   „Cei mai importanți profesori ai mei au fost instructorul Conservatorului de Stat din Moscova Galina Turchaninova și Viktor Tretiakov”, spune Kim. „Turchaninova mi-a oferit o bază tehnică minunată, iar Tretiakov m-a afectat foarte puternic din punct de vedere muzical”. 

   Kim este specializat în concerte pentru vioară din perioada romantică și în lucrări virtuoase pentru vioară. Kim a studiat în profunzime tehnicile cu arcușul și digitația legendarului violonist Paganini și, la fel ca Paganini, a creat noi aranjamente pentru diverse lucrări muzicale. Kim a mai declarat că Jimi Hendrix este o altă sursă de inspirație pentru el. Versiunea lui Kim a „Air on a G String” (tradus din engleză „Aer pe coarda sol”, cunoscut și sub denumirea de „Aer pentru coarda sol” sau „Aer celebrat”, este aranjamentul lui August Wilhelmj din 1871 al celei de-a doua mișcări a Suitei orchestrale nr. 3 a lui Johann Sebastian Bach în re major) a lui Bach i-a adus recunoaștere internațională în 2011 și a fost vizionată de peste 700.000 de ori de către pasionați.

   În ultimul timp poartă niște ochelari speciali, de formă piramidală, al căror mister nu l-am descoperit. Aceștia îi dau un aer aparte, puțin extravagant, care ne face să înțelegem de ce-l iubește pe Jimi Hendrix.