De cealaltă parte a eșichierului cu fructe politice se află cele care se ocupă mai puțin de aproapele nostru și mai mult de viitorul nostru. Se interesează mai puțin dacă vecinul e sănătos și mai mult despre ce ar putea să facă să nu se îmbolnăvească. Nu caută să afle dacă pot merge copiii lui la școală ci la ce școală pot învăța. Nu cumva să credeți că una din variante ar fi mai importantă decât cealaltă. Ideal ar fi ca ambele emoții referitoare la anturaj să fie aplicate după necesități. Este o utopie să visezi la un viitor fără să te intereseze prezentul, la fel cum este fără sens să te îndopi azi fără să-ți pui întrebarea dacă mâine ai ce mânca.
Dacă tot am deconspirat ce reprezintă fructele din capul locului, hai să pătrundem și în esența lor, să le dezghiocăm sâmburii. Încheiam într-un mod optimist privirea mea peste umăr de săptămâna trecută, dar trebuie să fac precizarea că despre corupție nu poate fi vorba doar în „Pere, struguri, dude...” ci și în „...prune, nuci, lămâi”. Corupția și-a găsit culcuș în toate alveolele infestate cu dulcegării toxice și promisiuni nocive. Chiar și în alveolele infertile corupția dă roade. Legumele usturoi, spanac, roșii, sau mai nocivele azalee, untul (pământului), ricin nu sunt cu nimic mai protejate de flagel. Mai ales ultimele care se află în elementul lor, în modul lor existențial, adică otrăvirea în masă.
A milita doar pentru prezent sau doar pentru viitor nu este o soluție. Nu reprezintă un mod de a rezolva lucrurile nici să aduni laolaltă pere cu prune, struguri cu nuci sau dude cu lămâi. Creezi un amalgam de care pe care. Fiecare fruct vrea să-i arate celuilalt că el e mai gustos sau mai hrănitor. Dacă tot căutăm o soluție să privim mai atent în coșul cu fructe. Hai să descoperim mărul. În general lucrurile simple sunt cel mai dificil de abordat. Să fie chiar atât de simplu? Să fie mărul soluția ideală?
Bine, dar cine este mărul? Sunt eu? Ești tu? E cetățeanul anonim de lângă noi? E învățătorul? E doctorul? E contabilul sau inginerul? E poetul sau pictorul? Oricine poate fi? Chiar și cerșetorul din colț poate fi? Nu! Categoric nu! Cerșetorul din colț nu poate fi. Nici bancherul. Dacă mă întrebați pe mine nici anonimul sau politicianul nu pot fi.
E drept că fără politică nu putem trăi dar să nu uităm ce înseamnă politician conform DEX în al doilea sens al cuvântului: „persoană care face din politică un mijloc pentru realizarea intereselor personale”. E mult mai expresiv decât primul sens: „persoană care face politică (în interes personal, de grup, etc.)”. În acest prim sens prin „etc.” înțeleg doar „de partid”. Poporul nu e implicat în viziunea lui decât la nivel declarativ.
Nu pretind că sunt atoateștiutor, dar am dreptul la o opinie. Nu dețin adevărul absolut. Nici nu există așa ceva. Nici nu vreau să fiu formator de opinie ci doar să scot în evidență anumite aspecte care uneori trec nebănuite. Se scurg pe sub conștientul nostru fără să atragă atenția, iar consecințele acestui fapt le simțim doar după un an de la vot. Să vă dau un exemplu. Știți când vor fi gata podul peste Someș, parcul central, mare parte din autostrăzi, infrastructura rețelelor de apă și canalizare...? Știți când li se vor tăia panglica? Exact înainte de alegeri. Fix înainte de alegeri. Podul și parcul înainte de alegerile locale, șoselele și rețelele înainte de alegerile parlamentare. Până atunci suferim sătmăreni. Până atunci suferim români. Ce-ar fi dacă ne-am aduce aminte de aceste suferințe exact în timp ce intrăm în cabina de vot?
Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu