Previzibilitate în mediul concurențial este începutul sfârșitului. Satisfacția în mediul concurențial este sfârșitul începutului, a start-up-ului ca să zic pe limba unora care nu-și găsesc cuvintele. Încerc în cele ce urmează să fiu explicit, să dezvolt aforismele pretențioase din acet șapou.
Să devii previzibil, să fii „citit” altfel spus, reprezintă un ajutor sperat de cei care au aceleași țeluri pe aceeași nișă cu tine. Marile companii au birouri/sectoare de activitate în acest sens: studierea concurenței. În armată asta se numește spionaj. De fapt termenul a fost extins și în tehnologie sau în mediul economic, apărând astfel spionajul industrial sau cel economic. Plecând de la născocirea roții și până la crearea inteligenței artificiale totul s-a bazat pe interesul pentru capra vecinului, capra fiind în aceste condiții bunul cel mai de preț aflat dincolo de gard. Fiecare a învățat/furat de la fiecare. Unii au îmbunătățit, alții doar au copiat.
Aproape fiecare mare descoperire are două sau trei minți care pretind că ei au fost primii. În cele mai multe cazuri nu cel care a expus primul descoperirea este și autorul sau mai bine zis cel de la care a plecat ideea. Poate doar a scos-o primul pe piață sau poate că respectivul a reușit să-i dea forma finală înaintea celui pe care-l spionase. „Hoțul” nu trebuie să fie neaparat un individ, ca prin secolele XI - XVIII. Mai modern „șmecherul” este o societate, o instituție, o corporație sau chiar un stat (având ca exemplu China).
Astăzi, o descoperire cu efecte concrete asupra viitorului omenirii, nu mai poartă amprenta unui singur om, precum o poezie, sau a unui colectiv restrâns de oameni de știință, precum un dicționar. O descoperire de acest gen comportă acum cunoștințe din foarte multe domenii, asamblate într-un produs finit complex, creat inițial în folosul omenirii, dar ajuns apoi să fie folosit împotriva ei. De ce această curbă regresivă? Motivul este banul. Mult mai puțini bani procuri din vânzarea unei roți de moară decât din comercializarea unei șenile de tanc. Bineînțeles că exemplul e doar de coloratură, dar precis înțelegeți voi ce-am vrut să scot în evidență.
Așa cum reiese din titlu ne vom ocupa în final de noțiunea de satisfacție. Ați înțeles că este vorba de satisfacția din câmpul muncii. Periculos sentiment. Foarte periculos! În general, când orgoliul ți-e plin de satisfacție, pentru început se instalează suficiența. Mai apoi, nevoia de aplauze acoperă potențialul de creație, de a trece la nivelul următor, de a ține pasul cu dezvoltarea tehnologică sau cu nevoile omeniri (a clienților tăi mai banal spus) în tandem cu vremurile.
Când, după un timp te dumirești, nu e bine să încerci să mai dezvolți ideea care ți-a adus satisfacții. Au făcut-o alții înaintea ta. Ai pierdut trenul. Sfatul bătrânilor spune că dacă mai vrei să aduci un prinos celor de lângă tine, e bine să schimbi complet domeniul. Fiecare dintre noi avem pasiuni și rareori se întâmplă ca pasiunile fiecăruia să reprezinte același domeniu. Poți schimba domeniul științific, poți trece de la știință la artă sau de la sport la cultură.
După o scanare completă a propriei firi poți găsi o nouă cale a succesului. Și, atenție!, nu doar banul reprezintă un succes.
Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu