Între „blanche” și „black”. Un fel de bla - bla...

       Între albul parizian și negrul londonez, ca de altfel între orice alb de pe mapamond și negru universal există o paletă de culori calde și reci, apropiate și depărtate, iubite și urâte, intense și pale sau curate și murdare. Țin minte că mama nu-mi putea cumpăra decât cutia de șase culori, uitându-mă cu jind către unii care aveau în ghiozdan cutia cu douăsprezece creioane colorate, cutie în care se găseau și culorile alb și negru. Oamenii de știință au identificat doar cifra fatidică de șapte culori între infraroșul apropiat albului și ultravioletul din preajma negrului. I-au dat și un nume acelui curcubeu. În română îi spune ROGVAIV.

   În viața de zi cu zi acest curcubeu se aplică absolut în toate domeniile. Nimic nu este doar „blanche” sau doar „black”. Toate sunt împrăștiate într-un bla-bla consistent. De la iubire la ură se trece prin toate stările intermediare, doar prietenia este scoasă din context. Așa spuneam mai alaltăieri. Apropo de „mai alaltăieri”. Fără să fie nimeni vinovat, dintr-o lipsă de comunicare adecvată, mai alatăieri a apărut pe acest suport informațional un scurt istoric al companiei Zetea sub semnătura mea. Nu sunt eu autorul acestui istoric, eu doar l-am cules din grădina virtuală și l-am plantat pe pagină.

   Să revenim la paleta noastră de culori ca orice pictor după o noapte de desfătare și să deslușim care ar fi aplicația pe care aceasta ar putea-o da etapei a zecea din sportul nostru mult iubit/urât. Pentru aceasta ne transformăm într-un dezlegător de enigme și alcătuim un ROGVAIV din cuvinte încrucișate.

   Roșu intens, adică derbiul etapei, se petrece la Arad, unde roșul transpirat al textilei de pe textiliști ar vrea să întineze vișiniul campion pe câmpul verde nou-nouț. Lidera va veni în vestul țării, duminică de la ora 21, oră la care probabil țara va scăpa de incertitudinea (unii îi spun criză) politică în care se află. Adică, cu un USR fără Barna, cu un PNL cu un Câțu mai aproape de oameni decât de cifre și cu un PSD întărit din greșelile altora, mai aproape de nevoia cetățeanului. De toți avem nevoie. Cred că va fi un pas înainte în lupta cu corupția. Ne mai trbuie doar încă 99 de pași.

  Oranj este culoarea care îmbracă speranțele mele de vineri seară, ora 20, când vișiniul din Giulești, curat și renăscut, are datoria morală și patriarhală de a reface sensul și consensul sportului în general. Adică să dezbrăcăm haina intereselor mercantile și vanitoase ale unora și să repunem în lumina Măriei Sale SPECTATORUL valorile umane ale sportului. Voluntariul nu prea are ce căuta pe acestă hartă.

   Galben este culoarea geloziei. Gazdele, botoșenenii, sunt geloși pe juveți pentru titlurile de campioni pe care cică, după cum afirmă Mititelu, le au în camera tezaurelor, iar pașoptiștii sunt geloși pe locul ocupat de moldavi după nouă etape. Un loc doi meritat zic eu. Pizma va avea momentul culminant duminică de la ora 18,30.

   Verde va fi de data asta culoarea tomnatică a mării reflectată de gazonul din Ovidiu, unde Farul, după lumina ștearsă împrăștiată pe parcursul jocului din Cupa României, vrea să arate că în campionat este cu totul altceva. Și oaspeții, echipa din Mioveni, au încheiat conturile cu a doua competiție fotbalistică a țării așa că, duminică de la ora 15, ar dori să-și bucure suporterii. Atâția câți sunt. Dacă se uită în tribune nu prea îi disting.

   Albastru este a cincea culoare a ROGVAIV-ului. E culoarea care îmi place. Nu știu de ce a așezat-o Doamne-Doamne doar pe locul cinci. În această etapă se asociază însă cu Nicolae Dobrin și asta îi dă un aer aristocratic. Sâmbătă, la Pitești, de la ora 17, urmașii Gâscanului vor înfrunta căutările nomazilor de sub Turnul Chindiei. Cică în curând vor afla Cantave, Kocic și Rrumbullaku „unde e Târgoviștea”. Merg pe piciorul violeților fără violență.

   Indigó. Termenul este cunoscut la noi mai mult cu înțelesul de plombagină. Este a șasea culoare a spectrului luminii. Că despre el vorbim. Noi îl asociem cu meciul de sâmbătă de la ora 21, de pe Arena Nașională, unde cei ce „fac ce spune Becali” ar trebui să-i snopească în bătaie pe „academicieni” după dușul scoțian, când rece când cald, din confruntarea din Cupă cu discipoli de-ai lui Gabor, Rednic sau Andone (Hunedoara).

   Vilolet reprezintă cenușăreasa spectrului. Adică cea mai apropiată de negru. La noi se asociază cu partidele dureroase, cele ale suferinței. Cele care nu-și găsesc „bocancul” rămas năclăit în smoala ce duce spre Liga a II-a. De aici fac parte partidele de luni de la Craiova (uluitor, Universitatea e doar pe locul 9), ora 21 și Mediaș, ora 18. Sepsi, respectiv Dinamo sunt oaspetele care nu prea au ce căuta în această zonă a clasamentului. Cum nu pot fi toate patru victorioase, însă este posibil ca niciuna să părăsească terenul învinsă mă aștept la rezultate pe muchie de cuțit. Altă dată un meci Univ. Craiova - Dinamo decidea campioana Diviziei A, acum decide cine rămâne să lupte pentru evitarea retrogradării. Tot altă dată un meci Gaz Metan Mediaș - Oltul Sf. Gheorghe a fost un derbi de tradiție al Diviziei B.

   Bla(nche) - bla(ck)!